Muzeul Brailei

Evoluţia Secţiei de Istorie se confundă cu cea a Muzeului Brăilei. Ca muzeu ştiinţific, şi-a constituit o colecţie de instrumente şi aparate destinate laboratoarelor de fizică, multe dintre acestea regăsindu-se în inventarul Colegiului Naţional „Nicolae Bălcescu”, întrucât, o vreme, pe lângă fostul liceu a funcţionat şi instituţia muzeală. În patrimoniul secţiei, din vechea zestre, se află doar două alcoolmetre.
În 1955, în urma unei convenţii existente între Bulgaria şi România, se deschidea, la Brăila, Muzeul Memorial „Hristo Botev” (mai târziu, la titulatură se adaugă „Istorie”), sediul ales fiind cel al fostului han Ceapâru, unde, spun documentele, poetul şi revoluţionarul bulgar a locuit în anul 1871. Sălile destinate acestui eveniment cuprindeau o expoziţie foto-documentară cu aspecte din viaţa şi activitatea lui Hristo Botev şi câteva piese de mobilier, achiziţionate din Brăila, pentru a crea atmosfera epocii. În parcul din faţa muzeului era instalată statuia lui Hristo Botev, operă a sculptorului bulgar Nicolov.




 

Câţiva ani mai târziu, în 1964, ca urmare a dorinţei de diversificare tematică a muzeului, cu scopul precizat de înfiinţare a unei secţii de ştiinţele naturii, este achiziţionată colecţia profesorului Ştefan Corciova care conţinea, printre altele, „preparate umede”, materiale didactice utilizate la orele de biologie. Însă, cea mai mare parte a colecţiei era alcătuită din curiozităţi pentru acele vremuri: etichete de produse alimentare şi cosmetice, filumenie, piese filatelice, utile doar ca obiect de studiu pentru că modul de păstrare şi de prezentare erau contrare normelor în domeniu – în loc de clasoare, bandă adezivă şi hârtie milimetrică. Colecţia mai cuprindea şi un număr important de bancnote româneşti şi europene, unele interesante, cum ar fi emisiunile de bilete ipotecare emise în România anului 1877, asignatele franceze sau bancnotele emise de Banca Austro-Ungară care au circulat în ţara noastră după 1 decembrie 1918. 
În acelaşi an, după descoperirea epavei monitorului otoman Hevzi Rahman, scufundat pe canalul Măcin în timpul evenimentelor de la 1877, patrimoniul secţiei se îmbogăţeşte cu piese transferate de pe nava dezafectată – arme, instrumente de navigaţie, obiecte de uz gospodăresc.
În 1965, Brăila primea prin contractul de donaţie nr. 2288 din 16 iunie, semnat de Silvia Burghelea şi Adrian Bălcănescu, colecţia farmacistului Paul Bălcănescu. Pentru a respecta dorinţa testamentară a fratelui lor, donatorii impun clauza expunerii „în Muzeul de Istorie al oraşului Brăila, în aşa fel încât să formeze un tot armonios, ca o colecţie distinctă în cadrul muzeului, cu menţiunea înscrisă pe o placă „COLECŢIA PAUL BĂLCĂNESCU”. 
Conform inventarului donaţiei, colecţia cuprinde obiecte din varii domenii, grupate, în mare, în cele de interes arheologic, istoric şi de artă. Probabil că din acest motiv, ulterior, colecţia a fost inventariată separat de cele trei secţii ale muzeului, Istoriei revenindu-i piesele de numismatică (monedă măruntă, românească şi străină, medalii comemorative străine), ceramică medievală şi modernă şi obiectele considerate prea modeste pentru secţia de artă: ceramică românească şi câteva faianţe, produse ale unor ateliere central-europene.
După 1975, în jurul acestui nucleu reprezentat de colecţiile Ştefan Corciova, Paul Bălcănescu şi momentul 1877, se începe o campanie sistematică de achiziţii pentru a compune o expoziţie permanentă, reprezentativă pentru istoria oraşului şi a judeţului Brăila, aria cercetării istorice extinzându-se spre domeniile economice şi sociale. Chiar dacă expoziţiile de bază organizate înainte de 1989 erau încorsetate de anumite cerinţe ideologice, sfera de interes a secţiei s-a lărgit, colecţiile au căpătat contur distinct, iar formula de expunere, inaugurată la 23 august 2001 şi revizuită în 2006, a fost rezultatul acestei orientări definite în cele trei decenii de activitate laborioasă.

Muzeul Brăilei „Carol I”, Piața Traian nr. 3.