Muzeul Brailei

FĂNUȘ NEAGU

(5 aprilie 1932 – 24 mai 2011)

Scriitor, dramaturg, romancier, povestitor, director de teatru, academician, cronicar sportiv, boem şi rebel, Fănuș Neagu s-a născut la 5 aprilie 1932, în comuna brăileană Grădiştea, iar pitorescul acestor locuri se regăseşte în multe dintre operele sale, scrise după o „reţetă”, pe care a ţinut să le-o împărtăşească tuturor: „Povestirile se scriu aşa: se ia un fapt de viaţă, real sau închipuit, se tăvăleşte printr-un morman de amintiri şi-un munte de observaţii asupra oamenilor şi a naturii, se scoate apoi pe o vale verde, se pune la uscat pe un măceş înflorit, e lăsat să-l bată soarele şi să-l fluiere, se trage apoi la sticlă şi se varsă, pe înnoptate, cu multă închipuire proaspătă, în urechea copiilor”.

A studiat primii cinci ani, la şcoala primară din satul natal. Şi-a continuat studiile, între anii 1944-1948, la Liceul Militar din Iaşi şi a urmat Şcoala Pedagogică nr. 3 din Bucureşti, iar în perioada 1952-1953 este cursant al Şcolii de Literatură „Mihai Eminescu", fiind coleg de generaţie cu Nicolae Labiş și Radu Cosaşu. Între anii 1954 şi 1957 studiază la Facultatea de Filologie din Bucureşti, dar nu îşi încheie studiile.

În anul 1954 debutează cu povestirea „Duşman cu lumea" în revista Tânărul scriitor, iar în anul 1960 are loc debutul editorial, cu volumul de povestiri „Ningea în Bărăgan", retipărit în 1964 sub titlul „Cantonul părăsit" prin care își creează un spațiu literar propriu și o matrice stilistică inconfundabilă. Continuă cu volumul de povestiri „Somnul de la amiază" (1960) și volumul de nuvele „Dincolo de nisipuri" (1962).

În anul 1967 publică „Vara buimacă", iar piesa „Scoica de lemn" este pusă în scenă la Teatrul Nottara din Bucureşti.

Primul roman publicat de Fănuș Neagu a fost „Îngerul a strigat ", în anul 1968. Au urmat romanele „Frumoșii nebuni ai marilor orașe" (1976) şi „Cartea cu prieteni" (1979).

În 1981 apare volumul de însemnări „Insomnii de mătase" și în 1982 volumul de povestiri „Pierdut în Balcania”.

În anul 1985 publică volumul „A doua carte cu prieteni" și i se joacă piesele „Echipa de zgomote" la Teatrul Majestic şi „Olelie" la Teatrul Naţional din Bucureşti.

Printre volumele pe care le-a scris se mai numără „Întâmplări aiurea şi călătorii oranj" (publicistică), romanul „Scaunul singurătăţii", iar în anul 1993 i se joacă la Teatrul Naţional din Bucureşti şi la Teatrul Naţional din Timişoara piesa „Casa de la Miezul Nopţii sau Paiaţa soseşte la timp".

A primit, printre altele, premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru volumele „Cantonul părăsit", „Frumoşii nebuni ai marilor oraşe", „Echipa de zgomote", „Casa de la Miezul Nopţii sau Paiaţa soseşte la timp".

În perioada decembrie 1993 - 1996, Fănuş Neagu a fost director al Teatrului Naţional din Bucureşti.

În noiembrie 1993 devine membru corespondent al Academiei Române, iar pe 21 decembrie 2001 a devenit membru titular al aceleiaşi instituţii.

La data de 24 mai 2011, Fănuș Neagu trece în eternitate la Spitalul Elias din București, după o luptă îndelungată cu boala. Prin Fănuş Neagu ne-a părăsit încă un Crai de Curtea-Veche, „un frumos nebun” al marilor oraşe care ne-a umplut existența cu entuziasmul său molipsitor, ne-a înfrumuseţat-o cu scânteierea verbului său atât de viu. În urma lui rămâne, însă, povestea fără de sfârşit a cărţilor sale de excepţie.

CASA MEMORIALĂ „FĂNUŞ NEAGU”

„Aici este locul în care am scris un capitol din Îngerul a strigat”, a mărturisit Fănuş Neagu, cu referire la casa natală din comuna brăileană Grădiştea, astăzi Casa Memorială „Fănuş Neagu”; casa este situată la 50 km de municipiul Brăila, pe DN22, la câţiva kilometri de Râmnicu Sărat şi a fost ridicată de tatăl scriitorului. Casa a fost donată, în 2007, de scriitor, autorităţilor brăilene, cu scopul de a o transforma în muzeu, ceea ce s-a şi întâmplat, în 2011. Casa Memorială „Fănuş Neagu” a fost inaugurată, oficial, pe 3 iulie 2011, în prezenţa familiei, prietenilor, a sute de localnici, scriitori, reprezentanţi ai Academiei Române şi ai Muzeului Brăilei „Carol I”, poeţi, actori, oficialităţi locale, profesori. Deschiderea manifestării a început cu o slujbă de sfinţire a casei şi de pomenire a lui Fănuş Neagu, la împlinirea a 40 de zile de la moartea sa. Cu această ocazie, primarul comunei Grădiştea a anunţat, că în urma unei decizii luate de Consiliul Local strada Scriitorului pe care se află Casa Memorială „Fănuş Neagu” se va numi Strada Fănuş Neagu.

Prezent la dezvelirea plăcii comemorative şi la tăierea panglicii de inaugurare a Casei Memoriale „Fănuş Neagu”, academicianul Eugen Simion a mărturisit cu regret, că nu a avut timp până acum să viziteze comuna brăileană Grădiştea, deşi Fănuş Neagu l-a invitat în repetate rânduri. „Am un sentiment împărţit, deoarece voiam să vin mai demult aici, la Grădiştea, în satul lui Fănuş Neagu. Invitaţia a fost făcută de mai mulţi ani de către scriitorul brăilean, dar din cauze care ţin de lipsa timpului, abia acum mă aflu aici. Academia Română omagiază astăzi, cum a făcut-o de atâtea ori, chemându-l în Academie şi titularizându-l ca membru, pe Fănuş Neagu, un mare om al literaturii româneşti”, a spus Eugen Simion.

Casa în care s-a născut Fănuş Neagu a fost renovată, în 1959, de fratele scriitorului, apoi reparată de autorităţi, în perioada 2008-2011. Amenajarea ca muzeu a fost făcută de specialişti de la Muzeul Brăilei „Carol I”, împreună cu Anita Neagu - fiica scriitorului, în baza fotografiilor vechi de familie.

Casa este una tipică satului de câmpie, prevăzută cu prispă şi are în ipostaza de casă memorială şapte încăperi, organizate  în două compartimente tematice.

Unul dintre ele ţine de aspectul rural, de etnografia locului şi este alcătuit din elemente de interior specifice unei gospodării ţărăneşti din Bărăgan, gen obiecte de uz casnic, unelte, scoarţe, aşezate după rosturile unei astfel de locuinţe. Camera de zi a fost amenajată după particularităţile unui astfel de spaţiu, cu un radio de pe vremuri, cu tablouri cu fotografii ale membrilor familiei, cuverturi, broderii şi multe alte lucruri specifice unui interior ţărănesc din secolul trecut. Urmează bucătăria, apoi camera cu unelte de tâmplărie, pentru că tatălui lui Fănuş Neagu îi plăcea să meşterească lemnul. Este expusă acolo o adevărată colecţie de rindele şi multe alte unelte folosite în prelucrarea lemnului.

Al doilea compartiment tematic al Casei Memoriale se referă la scriitorul Fănuş Neagu însuşi. Legătura se face trecând din camera în care a copilărit Fănuş Neagu, cu pătuţul-leagăn în care a crescut, în acest spaţiu bio-bibliografic şi foto-documentar. Aici sunt de văzut multe imagini, o galerie de portrete Fănuş Neagu, cărţile scriitorului, o serie de lucruri personale, instrumente de scris, medalii, diplome, lucruri care au ţinut nemijlocit de universul său de scriitor. Tot aici se află expusă şi ţinuta sa de academician.

Casa este amenajată în aşa fel încât vizitatorul, după ce se familiarizează cu universul comunei Grădiştea din vremea copilăriei şi tinereţii lui Fănuş Neagu, să se aşeze în spaţiul literar şi spiritual al lui Fănuş Neagu şi să aibă o imagine completă a ceea ce înseamnă acum memoria scriitorului Fănuş Neagu.

Liliana Șerban, muzeograf