Casa Memorială „Panait Istrati"
Memoriale | Muzeul Brăilei „CAROL I“
PANAIT ISTRATI
(10 august 1884 – 16 aprilie 1935)
„… oricât de cosmopolit aş fi din naştere, de vagabond îndrăgostit de orizonturi nesfârşite, aşa cum mă vedeţi, rămân totuşi: român, prin mamă şi prin limbă şi frumoasa mea Brăila; grec, prin tată şi iubita sa patrida.”
(Panait Istrati)
Descoperit de Romain Rolland, la începutul anilor ’20, Panait Istrati (1884-1935) a devenit rapid unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori ai lumii.
Până la Chira Chiralina (1924), Panait Istrati fusese prezent în presa românească şi în câteva dintre publicaţiile europene cu reportaje şi articole de atitudine social-politică, toate cu o vădită orientare de stânga. Numai câteva încercări literare (între acestea Nicolaï Tziganou) anunţau cumva talentul de scriitor.
Născut la Brăila, dintr-o mamă româncă şi un tată grec, Panait Istrati este o figură tipică de autodidact: a părăsit şcoala după absolvirea claselor primare, a citit enorm, a învăţat limbile care se vorbeau la Brăila în acea vreme, a călătorit pe măsura supranumelui său („vagabond al lumii”) şi şi-a asigurat existenţa din nenumărate munci ocazionale.
După 1916, mai întâi în Elveţia şi mai apoi în Franţa, a învăţat franţuzeşte cu dicţionarul şi şi-a completat lecturile cu operele în original ale marilor clasici ai literaturii franceze.
Și-a scris întreaga operă literară în ultimii zece ani ai vieții (ciclul „Adrian Zografi", „Neranțula", „Ciulinii Bărăganului", „Mihail", „Biroul de plasare", „În lumea Mediteranei"), după o intensă perioadă de activitate publicistică, începută în presa românească de stânga, și după lungi și repetate peregrinări în Grecia, Turcia, Egipt, Siria, Elveția, Franța etc.
Cu puţine excepţii, şi-a scris opera direct în franceză, păstrând însă atmosfera, gândirea şi particularităţile de limbaj ale culturii române, ceea ce a făcut să pară un scriitor „exotic”, „pitoresc”, „oriental”. În paralel, și-a tradus o bună parte a operei pentru publicul român, convins fiind de apartenența sa spirituală la țara de origine: „Eu sunt și țin să fiu autor român. Ţin la aceasta (…) fiindcă simțirea mea, realizată azi în franțuzește, printr-un extraordinar hazard, izvorăște din origini românești.
Înainte de a fi «prozator francez contemporan», eu am fost prozator român înnăscut.”
În ciuda comparaţiilor cu Maxim Gorki şi cu alţi mari scriitori, Panait Istrati este el însuşi, prin ceea ce are mai valoros opera sa, prin talentul său inegalabil de povestitor, prin idealul de umanitate susţinut în fiecare din paginile cărţilor sale, fie ca acestea se intitulează: „Chira Chiralina", „Moş Anghel", „Codin", „Neranţula", „Mediterana" sau „Spovedanie pentru învinşi".
Aflat într-o continuă căutare a rostului ființei umane, Panait Istrati a urmat îndeaproape curajul, inocența, ezitările, gloria, speranța, disperarea și inegalitățile acesteia. Între succesul răsunător al Chirei Chiralina și imensul scandal politic al Spovedaniei pentru învinși, drumul lui Panait Istrati este acela al omului care nu-și află locul și liniștea decât atunci când demnitatea, iubirea, frumosul, binele devin atribute ale omenirii, dincolo de ideologii și interese personale: „numeroşi sunt cei care o pornesc la drum, luntraşi nebuni. Numai câţiva ajung.” El a fost unul dintre acei câţiva. Iar când a înţeles că drumul început la Brăila avea celălalt capăt în „Oraşul Lumină”, perspectiva asupra propriei vieţi a fost echivalentă cu o revelaţie: „minunea destinului meu nu se repetă de două ori într-un secol şi nici atât!”
Panait Istrati este scriitorul care a transformat oraşul de la Dunăre într-o lume unică, neatinsă de timp: Brăila lui Panait Istrati – loc al plecărilor repetate, al revenirilor uneori nostalgice, alteori revendicative, loc de reflecţie, matrice.
Privită uneori prin ochii copilului, alteori prin cei ai adolescentului care caută înţelesuri, sau prin filtrul omului copleşit de viaţă, Brăila, aşa cum o vede Panait Istrati, este o suprapunere de planuri cu vârste diferite, recompunând oraşul din vremuri de legendă până în prezentul scriitorului. O suprapunere cu efecte surprinzătoare: privită dinspre lumea de baladă a Chirei Chiralina, Brăila pare că a rămas captivă într-un timp al poveştii; citită prin lentila prezentului, Chiralina prelungeşte aerul de baladă şi învăluie în el vacarmul, viermuiala docurilor.
Numeroasele neamuri care alcătuiau Brăila acelor vremuri se regăsesc în Brăila lui Panait Istrati graţie figurilor emblematice ale unor căpitan Mavromati, kir Leonida, kir Nicolas, Mihail, Musa, Binder şi mulţi alţii. Oraşul cosmopolit l-a fascinat. Pe jumătate grec, dinspre tată, s-a simţit mai aproape de grecii veniţi din Kefalonia paternă, dar atmosfera Brăilei de atunci l-a făcut să înţeleagă perfect specificul unei astfel de comunităţi cu lume amestecată.
Privită din interior, Brăila este, pentru Panait Istrati, conţinătoarea întregului. Cu lumea ei guralivă şi pestriţă, ambiţioasă si melancolică, uneori apatică, alteori convulsivă, tandră, pasională, sfioasă, neruşinată. Cu străzile arcuind în struna Dunării, cu sirene de vapoare răscolind aerul până la următoarea plecare, cu bărcile pescarilor pierzându-se în bălţi, cu poveşti nemaiauzite, cu întâmplări fără seamăn...
Văzută din afară, Brăila din opera lui Panait Istrati e un spaţiu exotic, cu inflexiuni orientale, pitoresc, fascinant prin ineditul său...
„Scriitorul român de expresie franceză” s-a situat în afara oricăror interese de grup sau de partid: o dovedesc acuzele de „vândut“ dreptei sau stângii, o dovedeşte atitudinea sa de după călătoria în Rusia sovietică şi, de asemenea, colaborarea din ultimii ani ai vieţii la o publicaţie a dreptei extreme, Cruciada Românismului. Idealul sau de umanitate este aureolat de iubirea de oameni şi de libertate. Acea liberate despre care Panait Istrati spunea că „este singurul bun pământesc căruia trebuie să-i sacrificăm totul: bani, glorie, sănătate, viaţă şi chiar propria noastră libertate”.
Victimă a disputelor politice din Europa anilor interbelici, mai ales după publicarea însemnărilor de călătorie în Rusia sovietică, vocea scriitorului a fost acoperită de atacurile şi calomniile partidelor politice şi ale gazetelor acestora.
Izolat şi demoralizat, s-a întors, la începutul anilor ’30, în România. A murit, bolnav de tuberculoză, la 16 aprilie 1935.
OPERA
I. Ciclurile autobiografice
Les récits d’Adrien Zograffi:
- „Kyra Kyralina", 1924, Rieder, Paris, Prefaţă: Romain Rolland; versiune românească de autor, Chira Chiralina, 1934, Editura I.G. Hertz
- „Oncle Anghel", 1924, Rieder, Paris; versiune românească de autor, Moş Anghel, 1925, Editura Renaşterea
- „Les Haidoucs": I. Présentation de Haidoucs, 1925, Rieder, Paris
- „Les Haidoucs: Domnitza de Snagov", 1926, Rieder, Paris
Enfance d’Adrien Zograffi:
- „Codine", 1926, Rieder, Paris; versiune românească de autor, Codin, 1935, Editura I.G. Hertz
Adolescence d’Adrien Zograffi:
- „Mikhail", 1927, Rieder, Paris
Vie d’Adrien Zograffi:
- „La Maison Thuringer", 1933, Rieder, Paris; versiune românească de autor, Casa Thuringer, 1934, Editura Cartea Românească
- „Le Bureau du Placement", 1933, Rieder, Paris; versiune românească de autor, Biroul de plasare, 1933, Editura Cartea Românească
- „Mèditerranée. Lever du soleil", 1934, Rieder, Paris
- „Mèditerranée. Coucher du soleil", 1935, Rieder, Paris; versiune românească de autor, Mediterana. Apus de soare, 1936, Editura Cartea Românească
II. În afara ciclurilor autobiografice
- „Trecut şi viitor. Pagini autobiogafice", 1925, Renaşterea, Bucureşti
- „La Famille Perlmutter", 1927, Gallimard, Paris (roman scris în colaborare cu Josué Jéhouda)
- „Isaac, le tresseur de fil de fer", 1927, Joseph Hessler librairie, Strasbourg
- „Le Refrain de la Fose (Nerantsoula)", 1927, Grasset, Paris, Prefaţă: Apostolis Monastirioty
- „Mes Départs" (pages autobiographiques), 1928, Librairie Gallimard – N.R.F, Paris
- „Les Chardons du Baragan", 1928, Bernard Grasset, Paris; versiune românească de autor (numai primul capitol), „Ciulinii Bărăganului", 1943, Editura Moderna
- „Vers l’autre flamme. Confession pour vaincus. Aprés sieze mois dans l’URSS", 1929, Rieder, Paris
- „Le Pècheur d’éponges" (pages autobiographiques), 1930, Rieder, Paris; versiune românească de autor, Pescuitorul de bureţi, f.a. , Editura Dacia
- „Pour avoir aimée la terre", 1930, Ed. Denoël et Steele, Paris
- „Tsatsa Minnka", 1931, Rieder, Paris; versiune românească de autor, Ţaţa Minca, 1931, Editura Eminescu
- „En Egypte", 1931, Ed. des Cahiers libres
ECRANIZĂRI ŞI DRAMATIZĂRI DUPĂ OPERE DE PANAIT ISTRATI
- „Kira Kiralina", film mut realizat în studiourile sovietice „VUFKU”, Crimeea, 1927, regia: Boris Glagolin
- „Ciulinii Bărăganului", coproducţie franco-română, 1957, regia: Louis Daquin, Gheorghe Vitanidis. Ecranizare după romanul omonim
- „Codin#, coproducţie franco-română, 1962, regia: Henri Colpi. Ecranizare după romanul omonim. Scenariul: Dumitru Carabăţ, Henri Colpi, Yves Jamiaque. Premiul pentru Cel mai bun scenariu, la Festivalul de film de la Cannes, 1963
- „Balkán! Balkán!", coproducţie România - Ungaria - Franţa - Turcia, 1993, regia: Maar Gyula. Ecranizare după proza autobiografică
- „Chira Chiralina", 1996, dramatizare de Cătălina Buzoianu, Teatrul „Maria Filotti” Brăila, regia Cătălina Buzoianu
- „Mediterana", 1999, dramatizare de Cătălina Buzoianu, coproducţie Teatrul „Maria Filotti” Brăila & Teatrul „Toursky” Marsilia, regia Cătălina Buzoianu.
CASA MEMORIALĂ „PANAIT ISTRATI”
Istoricul clădirii
Imobilul este înscris în Lista Naţională a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice, la cap. „C. Clădiri Memoriale”.
Clădirea datează de la începutul secolului al XX-lea, ca locuinţă a grădinarului.
Moda amenajării parcurilor după modelul celor englezeşti a determinat, cu precădere în a doua jumătate a sec. al XIX-lea, preocuparea edililor brăileni pentru reorganizarea spaţiului Grădinii Publice, ceea ce a presupus şi angajarea unor specialişti în domeniu. Ca urmare, în jurul anului 1860, într-un perimetru situat pe latura de nord-est, se construiesc: bufetul, locuinţa grădinarului şi serele. Pe acest amplasament a fost construită în stil neoromânesc, la începutul secolului XX, cu funcţiunea de locuinţă şi purtând denumirea de Casa Grădinarului, clădirea cunoscută astăzi drept Casa Memorială „Panait Istrati”.
După 1947, clădirea îşi păstrează destinaţia administrativă şi este trecută în administrarea sectorului „Spaţii verzi” al Primăriei Brăila.
Din 1984 găzduieşte Expoziţia Memorială „Panait Istrati”, deschisă cu prilejul centenarului scriitorului (1884-1984).
Istoricul muzeului
Cu prilejul centenarului scriitorului Panait Istrati (1884-1984), în acest imobil a fost organizată Casa Memorială „Panait Istrati”. Deşi Panait Istrati nu a locuit aici, clădirii i-a fost atribuită această destinaţie deoarece autorul Chirei Chiralina prefera spaţiul din vecinătatea casei pentru contemplarea Dunării şi a împrejurimilor. În plus, nici una din clădirile în care a locuit, la Brăila, Panait Istrati, nu s-a păstrat.
Aici sunt valorificate expoziţional manuscrise, obiecte personale, piese de mobilier, cărţi cu autograf, ediţii rare, ediţii princeps, fotografii-document, obiecte ce au fost cumpărate, în cea mai mare parte, de la ultima soţie a scriitorului, Margareta Istrati.
Conf. univ. dr. Zamfir Bălan, director adjunct