Muzeul văzut de copii
Relații publice | Muzeul Brăilei „CAROL I“
Dragi elevi,
Muzeul nu este doar un spaţiu în care sunt păstrate, restaurate şi expuse comori (moştenirea noastră, „rădăcinile” noastre), ci este un loc viu, în care puteţi să participaţi, în fiecare săptămână, gratuit (singuri, sau alături de familie, profesori şi prieteni) la tot felul de evenimente culturale, precum şi la activităţi interesante şi frumoase. Puteţi afla poveşti adevărate despre: Brăila de altădată, modul de viaţă al oamenilor care au trăit aici înaintea noastră, obiecte din expoziţii, clădiri din oraş, personalităţi (scriitori, artişti plastici, istorici, actori, muzicieni etc.), meşteşuguri şi tradiţii din satele noastre, obiceiuri ale minorităţilor etnice care trăiesc în Brăila, flora şi fauna din zonă, precum şi poveşti despre cărţi, muzică, monumente şi muzee din ţară şi din lume. Vom explora, împreună, spaţiile muzeale şi veţi admira obiecte frumoase, pe care le puteţi desena, colora sau realiza din diferite materiale (cu care vom organiza expoziţii temporare), vom răsfoi împreună cărţi, reviste de cultură şi albume, vom citi împreună în română, engleză, franceză, greacă, vom viziona fotografii de epocă, filme, vom asculta muzică şi teatru, vom zâmbi şi ne vom juca cu puzzle‐uri şi alte materiale educaţionale, vom cânta şi vom dansa împreună, vom fotografia şi filma obiecte, case, oameni, evenimente, vom asculta poveştile pe care voi vi le imaginaţi sau compunerile pe care le veţi scrie, veţi întâlni diferiţi oameni noi (muzeografi, restauratori, specialişti în comunicare, artişti plastici, meşteri populari, preoţi, scriitori, personalităţi, cântăreţi, dansatori, membri ai comunităţilor etnice etc.), veţi avea ocazia să participaţi la concursuri şi… veţi deveni oficial prietenii Muzeului Brăilei „Carol I”.
Vă aşteptăm, cu mare drag, să participaţi la programele culturale, cercurile şi atelierele organizate de Muzeul Brăilei „Carol I”. Pentru înscriere, vezi datele de contact ale fiecărei secţii, la rubrica CONTACT, iar pentru programul cultural „Poveşti despre Brăila, muzică şi cărţi”, vezi secţiunea Centrul Diversităţii Culturale.
Pentru informaţii suplimentare: Camelia Hristian, şef Serviciul Relaţii Publice, e-mail: cccccamelia@yahoo.com.
***
Muzeul văzut de copii
Mulţumim tuturor elevilor care ne-au împărtăşit gândurile lor, în cadrul unui proiect experiment cu dublă semnificaţie – de pedagogie muzeală (elevii au fost motivaţi să fie mai atenţi la ghidaj, obiectele din expoziţie şi alte elemente de atmosferă) şi de relaţii publice (un studiu al unui segment din publicul ţintă al muzeului - respectiv copii şi adolescenţi – din punctul de vedere al interesului pentru muzeu, al modului de receptare a muzeului, a obiectelor din expoziţie şi a ghidajului precum şi din punctul de vedere al nevoilor lor culturale şi educaţionale şi al viziunii privind evoluţia muzeului).
Menţionăm că selecţia acestor texte şi ordinea lor nu are nici o legătură cu valoarea literară a lucrărilor elevilor dar nu este întâmplătoare ci este rezultatul unei scenografii: aveţi ocazia să „vizitaţi” muzeul prezentat cu cuvintele şi sensibilitatea lor.
Menţionăm că selecţia acestor texte şi ordinea lor nu are nici o legătură cu valoarea literară a lucrărilor elevilor dar nu este întâmplătoare ci este rezultatul unei scenografii: aveţi ocazia să „vizitaţi” muzeul prezentat cu cuvintele şi sensibilitatea lor.
Extras din lucrările elevilor participanţi la Concursul „Obiectul meu preferat din muzeu”
[…] Astăzi mergem la muzeu. Pornesc în grabă spre şcoală şi de departe îmi zăresc colegii care sunt la fel de nerăbdători şi emoţionaţi ca mine. […] Doamna învăţătoare ne explică să privim cu atenţie toate exponatele. […]
Ghidul ne sfătuieşte să nu atingem exponatele deoarece sunt foarte fragile. […]
Ghidul ne sfătuieşte să nu atingem exponatele deoarece sunt foarte fragile. […]
Dragoş Milea
cls. a IV-a, Şcoala „Mihai Eminescu”
cls. a IV-a, Şcoala „Mihai Eminescu”
[…] Împreună cu domnişoara învăţătoare ne îndreptăm stăpâniţi de emoţie către muzeu. […] Un domn arheolog ne spune despre lama de silex. […]
Dania C.
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
[…] am văzut foarte multe obiecte din: epoca de piatră, epoca bronzului, epoca de fier. […] Vizita la muzeu m-a impresionat. […]
Andreea Meiroşu
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
[…] Exponatul care mi-a plăcut mie sunt vârfurile de săgeţi, descoperite la Grădiştea. […] Se foloseau la vânarea animalelor sălbatice cu care se hrăneau. […].
Îmi doresc să vin de mai multe ori la muzeu pentru că am ce învăţa.
Îmi doresc să vin de mai multe ori la muzeu pentru că am ce învăţa.
Cristina Elena Blănaru
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
[…] Mie mi-a plăcut aproape tot dar în special o râşniţă de piatră. Am fost impresionată de modul în care a fost construită şi modul de folosinţă. Ea este formată dintr-o parte fixă şi una mobilă. Amândouă erau făcute din piatră fiindcă datează din epoca de piatră. […]
Andreea Dumitru
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
[…] Erau acolo vase de lut foarte vechi, restaurate. Privind aceste obiecte vechi, gândul m-a dus la strămoşii noştri, chinuiţi de munca grea, stând chirciţi în jurul focului, aşteptând să fiarbă mâncarea în aceste vase de lut. […]
Alexandra Musceleanu
cls. a IV-a, Şcoala „Mihai Eminescu”
Cât de mult m-aş bucura, dacă, de acolo, din lumea umbrelor, bunicii mei ar simţi mândria ce o port în suflet!
DE CE?
E posibil ca obiectul pe care mi l-am ales spre a-l prezenta, obiect din patrimoniul arheologic al Muzeului Brăilei, să nu se înscrie în rândul celor cu o valoare istorică deosebită. Pentru mine, în schimb, are o valoare sentimentală imensă, datorită locului din care provine acesta. […]
Cum să nu-mi tresalte inima, când aud de cineva din „Satul de pe Noian” sau din Mateeşti. E acel sentiment de regăsire, mândrie şi respect pentru fiecare fiu al acestor locuri: Lişcoteanca-Satnoieni (jud. Brăila) şi Mateeşti (jud. Dolj).
Şi mama şi tata îmi vorbesc despre părinţii şi bunicii lor, îmi ţin viu, în suflet, focul dragostei de familie. Pentru mine: marea FAMILIE DIN TIMP. […]
Obiectul pe care l-am ales este „vas cu decor pictat” de la… Lişcoteanca.
DE CE?
E posibil ca obiectul pe care mi l-am ales spre a-l prezenta, obiect din patrimoniul arheologic al Muzeului Brăilei, să nu se înscrie în rândul celor cu o valoare istorică deosebită. Pentru mine, în schimb, are o valoare sentimentală imensă, datorită locului din care provine acesta. […]
Cum să nu-mi tresalte inima, când aud de cineva din „Satul de pe Noian” sau din Mateeşti. E acel sentiment de regăsire, mândrie şi respect pentru fiecare fiu al acestor locuri: Lişcoteanca-Satnoieni (jud. Brăila) şi Mateeşti (jud. Dolj).
Şi mama şi tata îmi vorbesc despre părinţii şi bunicii lor, îmi ţin viu, în suflet, focul dragostei de familie. Pentru mine: marea FAMILIE DIN TIMP. […]
Obiectul pe care l-am ales este „vas cu decor pictat” de la… Lişcoteanca.
Şerban-Corneliu Mateescu
cls. a IV-a, Liceul de Artă „Hariclea Darclée”
cls. a IV-a, Liceul de Artă „Hariclea Darclée”
Piesă de cult sau „ceas”
Arheologii care au găsit această piesă în anul 1972 se întreabă ca oricare altul la ce folosea ea. La această întrebare nu s-a găsit încă un răspuns.
S-ar putea răspunde la această întrebare doar dacă ar exista o maşină a timpului care să ne ducă înapoi, dar pentru că ea nu există, oamenii de astăzi îşi dau doar cu părerea. La prima vedere ea pare a fi un fel de ceas sau o hartă a bolţii cereşti din acea vreme, dar cine ştie?
Este o piesă specială deoarece îţi atrage atenţia prin culoarea ei. Este piesa mea favorită deoarece mi-a atras atenţia atât prin simplitatea ei cât şi prin complexitatea sa.
Oamenii din Neolitic - care nu erau cine ştie ce genii – ar fi putut folosi piesa doar ca un element de decor sau podoabă. Putea fi prinsă de cele două orificii în jurul gâtului.
Ar mai putea folosi oamenilor din neolitic pentru a arăta unui oarecare zeu al Soarelui că îi mulţumeşte purtând-o. Dacă pe vremea aceea ar fi existat un romantic, ar construi piesa pentru a arăta dorul pentru persoana iubită, cele două orificii ar fi fost cei doi, care sunt la o distanţă aşa de mare încât Soarele ar sta între ei.
S-ar putea răspunde la această întrebare doar dacă ar exista o maşină a timpului care să ne ducă înapoi, dar pentru că ea nu există, oamenii de astăzi îşi dau doar cu părerea. La prima vedere ea pare a fi un fel de ceas sau o hartă a bolţii cereşti din acea vreme, dar cine ştie?
Este o piesă specială deoarece îţi atrage atenţia prin culoarea ei. Este piesa mea favorită deoarece mi-a atras atenţia atât prin simplitatea ei cât şi prin complexitatea sa.
Oamenii din Neolitic - care nu erau cine ştie ce genii – ar fi putut folosi piesa doar ca un element de decor sau podoabă. Putea fi prinsă de cele două orificii în jurul gâtului.
Ar mai putea folosi oamenilor din neolitic pentru a arăta unui oarecare zeu al Soarelui că îi mulţumeşte purtând-o. Dacă pe vremea aceea ar fi existat un romantic, ar construi piesa pentru a arăta dorul pentru persoana iubită, cele două orificii ar fi fost cei doi, care sunt la o distanţă aşa de mare încât Soarele ar sta între ei.
Petruş Popovici
cls. a VIII-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
cls. a VIII-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
[…] Pe mine m-au impresionat cel mai mult bijuteriile şi anume nişte mărgele din lut. Erau din culoare gri şi formă rotundă şi ovală.
Cu acele mărgele se împodobeau femeile în zilele de sărbătoare în urmă cu 2000 de ani.
Cu acele mărgele se împodobeau femeile în zilele de sărbătoare în urmă cu 2000 de ani.
Elena Gheorghe
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
Toate obiectele din acel fascinant şi atractiv muzeu sunt foarte vechi, frumoase şi chiar preţioase. Mi-a fost foarte greu să aleg şi imaginaţia mi-a arătat un cavaler care purta pe cap un extraordinar coif din expoziţie. […]
George Halici
cls. a IV-a, Liceul de Artă „Harclea Darclée”
cls. a IV-a, Liceul de Artă „Harclea Darclée”
[…] Dintre toate obiectele expuse pe care mi le-a prezentat ghidul cel mai mult mi-a plăcut amfora.
Amfora este veche din antichitate şi a fost folosită la căratul apei. Făcută din lut, amfora este foarte mare dar cu gura mică. Amfora este foarte rezistentă, făcută din următoarele materiale: pământ galben, apă şi arsă la cuptor. Ea este făcută cu mare grijă. Amfora văzută de mine […] a fost găsită în comuna Grădiştea.
Amfora este veche din antichitate şi a fost folosită la căratul apei. Făcută din lut, amfora este foarte mare dar cu gura mică. Amfora este foarte rezistentă, făcută din următoarele materiale: pământ galben, apă şi arsă la cuptor. Ea este făcută cu mare grijă. Amfora văzută de mine […] a fost găsită în comuna Grădiştea.
Adrian Gheorghiu
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
[…] Eu am văzut acolo o amforă mare care mi-a plăcut foarte mult. Era aşezată într-o vitrină, la parter. […] Era de culoare cărămizie. Amfora se folosea la transportul lichidelor, mai ales la transportul uleiului de măsline. […]
Irina Mardare
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
[…] Pe mine m-a atras amfora. […] Este din epoca elenistică, cultura greacă, din secolele IV-III î. Hr. Mie mi-a plăcut deoarece are o formă cum până acum nu am mai văzut.
Liana Chivu
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
[…] Am fost impresionat de o amforă cu înălţimea de un metru. Ghidul ne-a zis că are o vechime de aproape două mii de ani şi că era folosită la depozitarea cerealelor.
Amfora era pictată cu vopsea făcută din plante. Desenele de pe amforă reprezentau scene de vânătoare. […]
Eu am fost mirat, cum de a rezistat vopseaua atâţia ani, pe un vas îngropat în pământ, fără să se zgârâie sau să se degradeze. Oare ce tehnică foloseau strămoşii noştri în fabricarea vopselelor?
Amfora era pictată cu vopsea făcută din plante. Desenele de pe amforă reprezentau scene de vânătoare. […]
Eu am fost mirat, cum de a rezistat vopseaua atâţia ani, pe un vas îngropat în pământ, fără să se zgârâie sau să se degradeze. Oare ce tehnică foloseau strămoşii noştri în fabricarea vopselelor?
Alex Cristian Lăzărescu
cls. a IV-a, Şcoala „Mihai Eminescu”
cls. a IV-a, Şcoala „Mihai Eminescu”
[…] Vreau să povestesc despre vârfurile de săgeţi. Vârfurile de săgeţi erau mari, mici, ascuţite, în formă de triunghi şi făcute din piatră sau din fier. Ele erau folosite să omoare adversarii.
Eu am învăţat că noi suntem urmaşii romanilor şi a dacilor, dar pe teritoriul dacilor.
Eu am învăţat că noi suntem urmaşii romanilor şi a dacilor, dar pe teritoriul dacilor.
Viorel Bălan
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
[…] Am aflat că încă de pe vremea dacilor şi romanilor existau ateliere unde se făceau vase din lut (oale, străchini, căni). Şi astăzi se menţine tradiţia în acest domeniu al artei populare: ceramica […]
Andreea Mircia
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
[…] cel mai mult m-a impresionat un hrisov, un document foarte vechi. Acesta face dovada primei atestări a oraşului Brăila, încă din anul 1368. M-a impresionat foarte mult pentru că acesta era foarte vechi, îngălbenit de vreme, dar totuşi se putea citi pe el. În acelaşi timp am aflat şi faptul că locuiesc într-un oraş foarte vechi neştiind aceasta înainte de vizita la muzeu. Când voi avea din nou timp sunt hotărâtă să fac o nouă vizită, pentru că sunt o mulţime de lucruri interesante.
Silvia Olaru
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
[…] Mie mi-au atras atenţia tunurile cu care armata turcă şi armata română se luptau. Am văzut ghiulele pe care le foloseau şi care erau făcute din bronz, la vremea aceea erau adevărate arme de distrugere a oraşelor sau a redutelor.
Am rămas plăcut impresionat de ceea ce am văzut şi auzit şi am plecat cu gândul de a reveni şi altădată cu plăcere, pentru a ne satisface setea de cunoaştere […]
Am rămas plăcut impresionat de ceea ce am văzut şi auzit şi am plecat cu gândul de a reveni şi altădată cu plăcere, pentru a ne satisface setea de cunoaştere […]
Marius Şerban
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
[…] Piesele care m-au impresionat: macheta cetăţii turceşti a Brăilei, ghiulele, săbiile. Acestea m-au făcut să caut informaţii despre un asediu. […]
(Fără semnătură)
Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
Intr-o sală tronează o machetă imensă care aflu că reprezintă Cetatea Medievală a Brăilei. O studiez cu atenţie şi observ migala şi răbdarea de fier a celui care a construit-o. […]
Dragoş Milea
cls. a IV-a, Şcoala „Mihai Eminescu”
cls. a IV-a, Şcoala „Mihai Eminescu”
[…] Cetatea în miniatură care m-a transpus într-o lume uitată este obiectul meu preferat din muzeu. […]
Daniel Gabriel Enciu
cls. a IV-a, Liceul de Artă „Hariclea Darclée”
cls. a IV-a, Liceul de Artă „Hariclea Darclée”
O vizită la muzeu este ca o plimbare prin istoria ţării tale sau a oraşului tău. […]
Ghidul muzeului a descris în mod deosebit Cetatea Brăilei care a fost construită în timpul dominaţiei otomane. […] Turcii au locuit-o între anii 1540-1829.
Această cetate m-a impresionat cel mai mult pentru faptul că a fost construită la Brăila şi îmi pare rău că a fost dărâmată complet.
Ghidul muzeului a descris în mod deosebit Cetatea Brăilei care a fost construită în timpul dominaţiei otomane. […] Turcii au locuit-o între anii 1540-1829.
Această cetate m-a impresionat cel mai mult pentru faptul că a fost construită la Brăila şi îmi pare rău că a fost dărâmată complet.
Cosmin Jinga
cls. a V-a, Şcoala „Ioan Băncilă”
cls. a V-a, Şcoala „Ioan Băncilă”
[…] Dar cel mai mult mi-a plăcut carabina tromblon cu cremene. Era din sec. al XVII-lea, avea dimensiunea de 1 metru, era din lemn de culoare neagră şi maro cu modele şi unele porţiuni erau acoperite de tablă aurie, bătută cu ţinte multicolore. Praful pentru carabina tromblon cu cremene se ţinea într-un corn special. […]
Alexandru Andronoiu
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
[…] Ceea ce m-a atras cel mai mult a fost macheta cetăţii Brăila. Am aflat că imediat ce turcii au luat în stăpânire oraşul ei s-au grăbit să ridice o cetate puternică. […] Din păcate cetatea nu mai există astăzi. Ea a fost distrusă în timpul războiului ruso-turc. Din ea a rămas doar o foarte mică porţiune de zid. Pe locul fostului şanţ care mărginea cetatea spre exterior, se întinde astăzi strada Unirii.
Ana Maria Berdant
cls. a V-a, Şcoala „Ion Băncilă”
cls. a V-a, Şcoala „Ion Băncilă”
TESTAMENT
[…] Subsemnatul Wofigam Andreiush, am ultima-mi dorinţă de a dărui muzeului de istorie din Brăila cinci lămpi, ce folosesc ulei lampant. Aceste lămpi sunt din alamă. Mi-au fost dăruite în Turcia. Sper ca acest muzeu să îmi aprecieze gestul de caritate. Dacă nu vor fi bine întreţinute rog statul să şi le însuşească. […]
12 noiembrie 1853
Wofigam Andreiush
12 noiembrie 1853
Wofigam Andreiush
Andreea Simion,
cls. A VIII-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
cls. A VIII-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
[…] Dintre toate obiectele expuse mie mi-a plăcut o puşcă care a fost folosită de unul dintre soldaţii armatei române în Războiul Mondial. Alături de acea puşcă se afla şi o cască găurită de gloanţe a unui soldat român. […]
Ionuţ-Cosmin Răileanu
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
Ascuţitoarea cu amintiri
De când m-am născut, domnul Harţuche făcea parte din familia mea. Credeam că am trei bunici: Tataia Fănică, Tataia Costel, Tataia Harţuche.
Îmi amintesc ce fericit era că veneam la el. Peste ani, când am mai crescut (nu foarte mult) ne-a încredinţat-o pe ascuţitoarea veche să o ducem la ascuţit.
Îmi amintesc că eu şi fratele meu ne jucam cu ea să ascuţim creioane şi foarte rar ne reuşea să nu rupem vârful sau chiar creioanele pentru că nu ştiam să o folosim.
N-a durat mult şi am dus-o înapoi proprietarului.
De câte ori veneam în vizită la familia Harţuche o vedeam pe noptieră. Acolo îi era locul bătrânei ascuţitori. Cu timpul ea a dispărut pur şi simplu şi noi am uitat de ea. Dar ea avea alte planuri.
Acum 2 zile am avut o mare surpriză. La intrarea în muzeu am văzut-o printre obiectele mult cunoscute ale Domnului Harţuche.
Mi-au revenit în minte multe gânduri frumoase demult uitate şi m-am simţit foarte bine. Nu m-am gândit niciodată că aceste obiecte atât de familiare mie pot fi obiecte valoroase într-un muzeu.
Îmi amintesc ce fericit era că veneam la el. Peste ani, când am mai crescut (nu foarte mult) ne-a încredinţat-o pe ascuţitoarea veche să o ducem la ascuţit.
Îmi amintesc că eu şi fratele meu ne jucam cu ea să ascuţim creioane şi foarte rar ne reuşea să nu rupem vârful sau chiar creioanele pentru că nu ştiam să o folosim.
N-a durat mult şi am dus-o înapoi proprietarului.
De câte ori veneam în vizită la familia Harţuche o vedeam pe noptieră. Acolo îi era locul bătrânei ascuţitori. Cu timpul ea a dispărut pur şi simplu şi noi am uitat de ea. Dar ea avea alte planuri.
Acum 2 zile am avut o mare surpriză. La intrarea în muzeu am văzut-o printre obiectele mult cunoscute ale Domnului Harţuche.
Mi-au revenit în minte multe gânduri frumoase demult uitate şi m-am simţit foarte bine. Nu m-am gândit niciodată că aceste obiecte atât de familiare mie pot fi obiecte valoroase într-un muzeu.
Iulia Miler
cls. A V-a
cls. A V-a
[…] Prefer să urc la etaj, să privesc tablourile, mobilierul… Intru în acea cameră… Privesc mobilierul de salon, lucrat în stil maur […] Atât de frumos sculptat, atât de fin… Un şevalet de lemn mă îndeamnă să îl ating, să-mi scot pensula şi coala şi să pictez… să pictez toată istoria poporului nostru, care este atât de frumoasă dar şi tristă…. Gramofonul din colţ, din secolul XX îmi şopteşte printre notele muzicale să vin, să dau drumul melodiei, amintirilor ce stau închise în el şi aşteaptă să fie consultate. Într-o vitrină, nişte documente, articole şi diferite diplome, prăfuite de anii mulţi şi grei ce au nins peste ele, aruncă aşa, uşor, uşor, câte o literă în sufletul fiecărui privitor. Paginile unor cărţi de istorie, etnografie, limba română şi multe altele încărcate cu amprentele persoanelor şi pericolelor ce le-au răsfoit stau liniştite în vitrină. O cameră mare… închide înăuntrul ei, anii mobilelor şi a hainelor ce o îmbracă. Pălării şi jobene, aparate foto, ceasuri de buzunar şi multe altele. Deja văd în faţa ochilor mei bărbaţi îmbrăcaţi în fracuri negre şi jachete albe iar pe cap cu joben, cum se plimbă pe drumurile lungi şi nesfârşite ale destinului, ţinând o domniţă de braţ sau stând la un birou din acea sală a muzeului, pe un scaun din lemn, tapiţat cu catifea verde, vorbind la un telefon de demult, sau citind o carte cu pagini aurite. Acea carte pe care vreau să o deschid, să citesc drumurile pe care istoria le-a săpat în viaţă. Îmi dau seama că totuşi nu o pot atinge deoarece cineva mă pândeşte: supraveghetoarea. În timp ce privesc la acele obiecte de neasemuit, ochii îmi cad peste un colţ: colţul damelor. O rochie maro, aranjată cu catifea şi năsturaşi de aceeaşi culoare. O lumină pătrunzătoare luminează camera, iar eu trec într-o altă epocă: îmbrăcată într-o fustiţă albă, cămaşă albă, ca spuma laptelui, din danteluţă foarte fină, iar peste cămaşă o jachetă neagră, decorată cu mărgele şi dantele. Părul îmi este prins în nişte ace de păr, unul alb şi unul negru, iar la gât un medalion rozaliu sidefat. În faţa mea apare o damă foarte cochetă, îmbrăcată cu fustă lungă, cămaşă, cu o pălărie pe cap, iar în mână un evantai alb decorat cu dantelă de aceeaşi culoare. Mâinile acoperite cu mănuşi ţin o poşetă argintie, decorată cu un trandafir.
- Haide! Să ne grăbim… Trebuie să ajungem la timp la prânz.
- La cine? Întreb eu.
- Cum?! Nu-ţi aminteşti de invitaţia bunicii?
- Aaaaa… ! Da!
Ieşim din casă. O caleaşcă trasă de doi cai albi, ne aştepta. Nici bine nu urcăm şi ajungem acolo. O bătrânică simplă, cu ochelari rotunzi pe nas ne invită la masă. În salon, după ce ne aşezăm comod, vedem tacâmuri din argint, iar pe o tavă din argint, o femeie ne aduce un ceainic cu cinci ceşcuţe în jur, ca o cloşcă cu puii ei.
Nu trece mult şi visul îmi este spart de o voce necunoscută:
- Pregăteşte-te! Muzeul se închide peste 15 minute!
- Vin imediat!
Privind o clipă în jurul meu, văd că nu mai eram la prânz la bunica. Uitându-mă din nou în vitrină, observ că toate lucrurile ce făceau parte din vis erau acolo şi chiar păreau neclintite... […]
- Cum?! Nu-ţi aminteşti de invitaţia bunicii?
- Aaaaa… ! Da!
Ieşim din casă. O caleaşcă trasă de doi cai albi, ne aştepta. Nici bine nu urcăm şi ajungem acolo. O bătrânică simplă, cu ochelari rotunzi pe nas ne invită la masă. În salon, după ce ne aşezăm comod, vedem tacâmuri din argint, iar pe o tavă din argint, o femeie ne aduce un ceainic cu cinci ceşcuţe în jur, ca o cloşcă cu puii ei.
Nu trece mult şi visul îmi este spart de o voce necunoscută:
- Pregăteşte-te! Muzeul se închide peste 15 minute!
- Vin imediat!
Privind o clipă în jurul meu, văd că nu mai eram la prânz la bunica. Uitându-mă din nou în vitrină, observ că toate lucrurile ce făceau parte din vis erau acolo şi chiar păreau neclintite... […]
Valentina Nichiforov
cls. a VII-a, Liceul de Artă „Hariclea Darclée”
cls. a VII-a, Liceul de Artă „Hariclea Darclée”
[…] Cel mai mult mi-au plăcut saloanele specifice secolului al XIX-lea. […] Mi-am dat seama că foarte multe obiecte erau aduse din alte ţări datorită faptului că Brăila era unul dintre cele mai mari şi mai importante porturi din acea vreme din sud-estul Europei şi în acest oraş poposeau marinari, oameni de afaceri şi chiar turişti influenţând comportamentul şi tradiţia brăilenilor. […]
Otilia Roşu
cls. a V-a, Şcoala „Ion Băncilă”
cls. a V-a, Şcoala „Ion Băncilă”
[…] Fascinată de vechile piese de mobilier, ce dau o nuanţă melancolică muzeului, am zăbovit puţin în faţa pozelor cu Maria Filotti, apoi am admirat frumoasele tablouri ale pictorului Naum. Am ajuns în cele din urmă în faţa unui gramofon vechi de aproximativ o sută de ani ce dormea liniştit, pierdut în negura timpului. Uitându-mă mai atent în jur am descoperit un desen ce înfăţişa imaginea unei lupte ce agita atmosfera calmă dimprejur. Privind emoţionată răguşita pâlnie argintie, m-a cuprins dorinţa arzătoare de a învârti manivela ce ar fi pus în mişcare mecanismul care ar fi permis notelor muzicale să curgă prin gura larg deschisă a gramofonului. Dar sunetul unei frumoase melodii mi-a furat acest gând îndrăzneţ, lăsându-mă cu respiraţia tăiată în faţa trupurilor fantomatice care pluteau din pâlnia gramofonului şi prindeau viaţă încărcând camera acum goală a muzeului, dar care în numai câteva minute s-a transformat într-o petrecere de epocă. Doamnele, îmbrăcate în rochii care mai de care mai sofisticate, împodobite cu tot felul de broderii şi ţinând în mâinile lor micuţe, învelite în mănuşi până la cot, câte-o umbrelă colorată, ce le dădea un aer elegant, se mişcau cu paşi uşori în ritmul muzicii, susţinute de mijloc de partenerii lor îmbrăcaţi în negre fracuri ce răspândeau un aer misterios. […] Mişcându-se cu nonşalanţă, aceştia au devenit din ce în ce mai transparenţi, în cele din urmă pierzându-se în aerul rece al muzeului.
Vocea supraveghetoarei a răsunat în camera goală creionând imaginea îngrijorată a întrebării sale.
Gramofonul obosit stătea neclintit la locul său, aşteptând ca cineva să-l pună din nou în funcţiune. […]
Vocea supraveghetoarei a răsunat în camera goală creionând imaginea îngrijorată a întrebării sale.
Gramofonul obosit stătea neclintit la locul său, aşteptând ca cineva să-l pună din nou în funcţiune. […]
Alexandra Iuga
cls. a VII-a, Liceul de Artă „Hariclea Darclée”
cls. a VII-a, Liceul de Artă „Hariclea Darclée”
[…] Privirea mea a trecut de la un obiect la altul şi mi-a rămas la macheta primului tramvai electric din Brăila. El a pornit prima dată la Brăila în 1889, când în Bucureşti încă se mergea cu tramvaiul tras de cai. Vechiul tramvai avea un singur vagon cu două intrări şi era de culoare verde. Roţile erau ca de tren şi aveau culoare neagră. În interiorul vagonului predomina culoarea neagră. De o parte şi de alta a vagonului se aflau scaune de fier. Geamurile erau pătrate şi transparente. Acoperişul vagonului era mare şi semăna cu cel al caselor. Spatele vagonului era descoperit, fără geamuri şi acoperiş. În faţă era locul conducătorului care conducea tramvaiul cu ajutorul unei manete.
Alin Gabriel Muşat
cls. a III-a, Şcoala „Mihai Eminescu”
cls. a III-a, Şcoala „Mihai Eminescu”
[…] Un gând hoinar îmi călăuzeşte paşii spre muzeul de istorie, o clădire parcă locuită de strămoşii mei. Acolo, macheta tramvaiului electric aşteaptă oameni dispuşi să facă măcar o călătorie cu el, în lumea lui. Iarăşi acel zgomot bătut de fiori, dar oare de unde…
- Urcaţi? mă întrebă conductorul unui tramvai, înveşmântat în haine de epocă.
Fără să mă gândesc am atins braţele maşinii cu şine urmând să mă duc într-o călătorie necunoscută mie. În jurul meu domnişoare îmbrăcate în rochii cu crinolină şi domni în costum citeau ziarul. […]
- Doriţi să vă spun ceva despre macheta tramvaiului electric? […]
- Nu, mulţumesc! Am spus eu mirată. […]
Nu mai aveam nevoie de nimic, toate informaţiile erau în sufletul meu, părea atât de mic tramvaiul în acea vitrină. Cu toate acestea sufletul meu putea ajunge la el. […]
- Urcaţi? mă întrebă conductorul unui tramvai, înveşmântat în haine de epocă.
Fără să mă gândesc am atins braţele maşinii cu şine urmând să mă duc într-o călătorie necunoscută mie. În jurul meu domnişoare îmbrăcate în rochii cu crinolină şi domni în costum citeau ziarul. […]
- Doriţi să vă spun ceva despre macheta tramvaiului electric? […]
- Nu, mulţumesc! Am spus eu mirată. […]
Nu mai aveam nevoie de nimic, toate informaţiile erau în sufletul meu, părea atât de mic tramvaiul în acea vitrină. Cu toate acestea sufletul meu putea ajunge la el. […]
Cătălina Condruz
cls. a VII-a, Liceul de Artă „Hariclea Darclée”
cls. a VII-a, Liceul de Artă „Hariclea Darclée”
Locuiesc în castelul străbunicilor mei, destul de vechi dar foarte bine întreţinut. Este mobilat cu obiecte vechi, iar la etajul întâi se află şi un salon […] Unul dintre invitaţi a privit cu atenţie portretul străbunicii mele, realizat de S. Stoenescu în 1879, pe care întorcându-l a observat un colţ de hârtie ieşit în afara ramei. Sub hârtia îngălbenită de vreme se puteau distinge semne asemănătoare unei hărţi. […] În timp ce eu făceam pregătiri de plecare în căutarea comorii, m-am trezit că în dimineaţa plecării tabloul dispăruse. […] Aici s-a descoperit un tezaur format din monede din aur şi argint şi diverse obiecte foarte vechi. Am predat totul muzeului de istorie. […]
Manuela Bratu
cls. a VIII-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
cls. a VIII-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
În muzeul nostru, Brăila, cel mai mult m-a impresionat un tablou. Acest tablou se numeşte „Deschiderea testamentului”, autorul este necunoscut. […] Primul lucru care îţi sare în ochi este vestimentaţia personajelor din tablou. Putem observa cum erau îmbrăcaţi oamenii în secolul XIX iar concluzia pe care o tragem este că vestimentaţia lor era extrem de îngrijită şi sofisticată. […] Bărbaţii, se observă că purtau peruci coafate, de culori deschise, fracuri, şosete albe trei sferturi şi pantofi negri. Femeile, cel mai bine reprezentate de femeia din stânga tabloului care poartă o rochie lungă şi bogată la poale şi ţine în mână un evantai, au o deosebită eleganţă. Această întrunire de oameni respectabili ne face părtaşi la un eveniment care a avut loc în trecut iar liniştea, seriozitatea şi demnitatea acestor oameni ne face să ne respectăm strămoşii şi ne face să trăim un sentiment de mândrie.
Maria Frăţilă
cls. a II-a, Liceul de Artă „Hariclea Darclée”
cls. a II-a, Liceul de Artă „Hariclea Darclée”
[…] De ziua mea i-am cerut soţului meu să-mi facă cadou un lucru foarte deosebit. I-am cerut să-mi cumpere acel mobilier rococo, pe care l-am văzut când eram mică la muzeu, care a apărut şi în visul meu şi pe care nu l-am mai putut uita. […]
Deoarece ţin foarte mult la nepoţii mei, le-am lăsat prin testament drept moştenire acest mobilier. […] Din cer îi vedeam pe nepoţi care aveau grijă de el, poate mai mult decât mine, nelăsând pe nimeni să se apropie de el, deoarece avea o valoare sentimentală foarte mare pentru ei. […]
Deoarece ţin foarte mult la nepoţii mei, le-am lăsat prin testament drept moştenire acest mobilier. […] Din cer îi vedeam pe nepoţi care aveau grijă de el, poate mai mult decât mine, nelăsând pe nimeni să se apropie de el, deoarece avea o valoare sentimentală foarte mare pentru ei. […]
Camelia Dumitrescu
cls. a VIII-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
cls. a VIII-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
Străzile Brăilei se scurg liniştite către Dunăre. Se opresc doar pentru o clipă în chiar inima oraşului, parcă pentru a saluta clădirile făurite de mâinile pricepute ale unor oameni iubitori de frumos.
În una din ele, Muzeul Brăilei îşi adăposteşte comorile sale de nepreţuit, obiecte valoroase care scriu însemnate file de istorie ale frumoasei noastre zone.
Pentru muzeu dar şi pentru mine este o zi specială. Se organizează un spectacol, pentru a omagia creaţia lui Wolfgang Amadeus Mozart. Elevi de la liceele de artă din Brăila şi Galaţi, vor purta muzica către sufletele spectatorilor, făcându-le să le vibreze de emoţie, într-o sală a muzeului care încearcă să reînvie atmosfera încărcată de sensibilitate din secolul al XIX-lea. Pereţii sălii sunt acoperiţi cu portrete, femei şi bărbaţi ale acelor vremuri, aşezate parcă sub comanda unei oglinzi de o neasemuită frumuseţe.
Mobilierul de salon, stil Ludovic al XV-lea, te invită să păşeşti într-o lume de vis, cu regi şi regine îmbrăcaţi în costume de bal. Dar ceea ce mă impresionează pe mine cu adevărat este pianul din colţul sălii. Nu este unul oarecare, ci este un pian „Bosendorfer”, ce şi-a păstrat claritatea sunetelor vremii de mai bine de o sută cincizeci de ani. Nu am cântat niciodată la un pian atât de vechi. Ştiam de la şcoală că „Bosendorfer” era un pian renumit, datorită lemnului italian cu cea mai bună transmitere a sunetului. El a devenit faimos printr-o întâmplare, în o mie opt sute douăzeci şi opt, când a rezistat interpretărilor tânărului Franz Liszt, care până atunci dezacordase orice alt tip de pian cu extraordinara forţă a tehnicii sale temperamentale. În realitate este însă un pian delicat, cu clape îngălbenite de vreme, pe care l-am simţit aproape de sufletul meu din prima clipă.
Când mi-a venit şi mie rândul să încep să cânt, m-am aşezat la pian şi toate emoţiile şi sentimentele mele s-au revărsat în acea piesă. Îmi cufundam degetele în clapele ascultătoare şi inima mi se încărca de o nespusă bucurie. Acea colivie uriaşă, în care erau închise mierle, pupeze, privighetori şi turturele cu glas fermecat, îmi dădea ascultare şi sunetele curgeau de la sine, când blând şi lin, ca susurul încet al unei ape liniştite, când ca nişte vârtejuri cu sclipiri de artificii în mii şi mii de culori.
Degetele mele păreau nişte fiinţe inteligente, care ştiau singure cum să dăruiască clapelor sunete ca de cleştar. Fiecare notă simţea bucuria şi pasiunea mea de a cânta la acest pian vrăjit, făcut parcă pentru a dărui oamenilor muzica lui de vis, parcă şoptită de îngeri.
Nu voi uita niciodată aceste momente minunate în care eu şi pianul cântăm împreună despre frumuseţea fără pereche a acestei lumi.
În una din ele, Muzeul Brăilei îşi adăposteşte comorile sale de nepreţuit, obiecte valoroase care scriu însemnate file de istorie ale frumoasei noastre zone.
Pentru muzeu dar şi pentru mine este o zi specială. Se organizează un spectacol, pentru a omagia creaţia lui Wolfgang Amadeus Mozart. Elevi de la liceele de artă din Brăila şi Galaţi, vor purta muzica către sufletele spectatorilor, făcându-le să le vibreze de emoţie, într-o sală a muzeului care încearcă să reînvie atmosfera încărcată de sensibilitate din secolul al XIX-lea. Pereţii sălii sunt acoperiţi cu portrete, femei şi bărbaţi ale acelor vremuri, aşezate parcă sub comanda unei oglinzi de o neasemuită frumuseţe.
Mobilierul de salon, stil Ludovic al XV-lea, te invită să păşeşti într-o lume de vis, cu regi şi regine îmbrăcaţi în costume de bal. Dar ceea ce mă impresionează pe mine cu adevărat este pianul din colţul sălii. Nu este unul oarecare, ci este un pian „Bosendorfer”, ce şi-a păstrat claritatea sunetelor vremii de mai bine de o sută cincizeci de ani. Nu am cântat niciodată la un pian atât de vechi. Ştiam de la şcoală că „Bosendorfer” era un pian renumit, datorită lemnului italian cu cea mai bună transmitere a sunetului. El a devenit faimos printr-o întâmplare, în o mie opt sute douăzeci şi opt, când a rezistat interpretărilor tânărului Franz Liszt, care până atunci dezacordase orice alt tip de pian cu extraordinara forţă a tehnicii sale temperamentale. În realitate este însă un pian delicat, cu clape îngălbenite de vreme, pe care l-am simţit aproape de sufletul meu din prima clipă.
Când mi-a venit şi mie rândul să încep să cânt, m-am aşezat la pian şi toate emoţiile şi sentimentele mele s-au revărsat în acea piesă. Îmi cufundam degetele în clapele ascultătoare şi inima mi se încărca de o nespusă bucurie. Acea colivie uriaşă, în care erau închise mierle, pupeze, privighetori şi turturele cu glas fermecat, îmi dădea ascultare şi sunetele curgeau de la sine, când blând şi lin, ca susurul încet al unei ape liniştite, când ca nişte vârtejuri cu sclipiri de artificii în mii şi mii de culori.
Degetele mele păreau nişte fiinţe inteligente, care ştiau singure cum să dăruiască clapelor sunete ca de cleştar. Fiecare notă simţea bucuria şi pasiunea mea de a cânta la acest pian vrăjit, făcut parcă pentru a dărui oamenilor muzica lui de vis, parcă şoptită de îngeri.
Nu voi uita niciodată aceste momente minunate în care eu şi pianul cântăm împreună despre frumuseţea fără pereche a acestei lumi.
Ana Diaconu
cls. A V-a, Liceul de Artă „Hariclea Darclée”
cls. A V-a, Liceul de Artă „Hariclea Darclée”
[…] După vizitarea întregului muzeu mi s-a mai deschis o uşă a unei camere, unde am putut vedea bustul marelui poet român Mihai Eminescu. Dintre toate operele văzute aceasta mi-a atras atenţia cel mai mult, deoarece privirea sa te urmărea încă de la intrare. […] Expresia feţei este tristă şi îngândurată. […]
Bianca Constantin
cls. A V-a, Liceul de Artă „Hariclea Darclée”
cls. A V-a, Liceul de Artă „Hariclea Darclée”
Vizita s-a încheiat iar noi ieşim din muzeu ca dintr-o biserică în care ne-am rugat. Plecăm spre casele noastre rupându-ne cu greu de vraja muzeului.
Elena Gheorghe
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
Mergând la Muzeul de Ştiinţe ale Naturii din oraşul nostru Brăila, ce m-a impresionat şi mi-a plăcut cel mai mult a fost cerbul pentru că, cu toate că este un animal sălbatic, el este blând şi erbivor. […]
Mădălin Frumuzache
cls. a IV-a, Şcoala „Mihai Eminescu”
cls. a IV-a, Şcoala „Mihai Eminescu”
[…] Mie mi-a plăcut cel mai mult pelicanul. […]
Adriana Gojan
cls. a II-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
[…] Mie mi-au plăcut cel mai mult barza neagră şi bufniţa mare. […]
Alex Banu
cls. a II-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
Mie mi-a plăcut cel mai mult cerbul lopătar din vitrina cu animale sălbatice. […]
Oana Dochiţă
cls. a II-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
Pasărea mea preferată este pelicanul. […]
Andreea Ioana Vasile
cls. a II-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
cls. a II-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
Extras din lucrările elevilor participanţi la Concursul literar „Muzeul anului 2035”
În anul 2035 Muzeul Brăilei va fi al meu. L-am cumpărat cu banii lăsaţi moştenire de bunicii mei. Imediat ce l-am cumpărat, am început modernizarea lui.
Am început… cu o dorinţă pe care eu o aveam când eram mică: vizitatorii vor fi lăsaţi să viziteze atelierul de restaurare a obiectelor de către oameni specializaţi. Văzând cum se şlefuiesc şi se refac piesele, oamenii vor înţelege câtă muncă a fost depusă pentru ca ei să vadă într-o vitrină respectivele obiecte.
Persoanele angajate vor intra în muzeu doar după ce vor fi controlate. Vor fi verificaţi de calculatorul amplasat la intrare, dacă aparatul le va recunoaşte amprentele vor fi lăsaţi să intre.
La intrare vizitatorii vor fi obligaţi să se încalţe cu nişte papucei speciali peste pantofi pentru a nu murdări sălile. De asemenea, tot la intrare, vor primi un CD despre muzeu şi obiectele expuse, nu un pliant, căci totul s-a modernizat iar în 2035 toţi brăilenii vor avea computer.
Am renovat şi vitrinele, toate vor fi securizate şi nimeni nu va avea voie să le atingă.
Evident muzeul se va extinde dar va fi lăsat în aceeaşi clădire deoarece, amplasată în centrul vechi al oraşului, ea însăşi reprezintă o piesă de muzeu, impresionând prin vechimea şi arhitectura ei.
La ieşirea din muzeu vor exista paznici vigilenţi, dar nu foarte mulţi deoarece acolo vor fi uşi speciale ce vor detecta dacă vreun vizitator va încerca să fure ceva iar astfel furtul obiectelor de muzeu va dispărea.
Pentru grupurile de vizitatori de peste 15 persoane va exista un ghid ce le va explica detaliat fiecare exponat.
În muzeu va exista o sală cu calculatoare unde orice vizitator se poate documenta despre un anumit obiect ce l-a fascinat şi aşa poate afla mult mai multe despre el.
De asemenea în muzeu vor exista săli specifice fiecărui secol. […]
Încăperile muzeului vor fi atent supravegheate de camere de luat vederi speciale. Sălile cu obiecte vor fi aerisite zilnic înainte de începerea programului şi vor fi încălzite sau răcite dacă este nevoie. În timp ce vizitatorii privesc obiectele, pe fundal în fiecare cameră se va auzi o melodie din acea ţară, în acel secol.
După o zi cu mulţi vizitatori, persoanele speciale vor face curăţenie. Această muncă se va face cu aparate moderne computerizate. […]
Am început… cu o dorinţă pe care eu o aveam când eram mică: vizitatorii vor fi lăsaţi să viziteze atelierul de restaurare a obiectelor de către oameni specializaţi. Văzând cum se şlefuiesc şi se refac piesele, oamenii vor înţelege câtă muncă a fost depusă pentru ca ei să vadă într-o vitrină respectivele obiecte.
Persoanele angajate vor intra în muzeu doar după ce vor fi controlate. Vor fi verificaţi de calculatorul amplasat la intrare, dacă aparatul le va recunoaşte amprentele vor fi lăsaţi să intre.
La intrare vizitatorii vor fi obligaţi să se încalţe cu nişte papucei speciali peste pantofi pentru a nu murdări sălile. De asemenea, tot la intrare, vor primi un CD despre muzeu şi obiectele expuse, nu un pliant, căci totul s-a modernizat iar în 2035 toţi brăilenii vor avea computer.
Am renovat şi vitrinele, toate vor fi securizate şi nimeni nu va avea voie să le atingă.
Evident muzeul se va extinde dar va fi lăsat în aceeaşi clădire deoarece, amplasată în centrul vechi al oraşului, ea însăşi reprezintă o piesă de muzeu, impresionând prin vechimea şi arhitectura ei.
La ieşirea din muzeu vor exista paznici vigilenţi, dar nu foarte mulţi deoarece acolo vor fi uşi speciale ce vor detecta dacă vreun vizitator va încerca să fure ceva iar astfel furtul obiectelor de muzeu va dispărea.
Pentru grupurile de vizitatori de peste 15 persoane va exista un ghid ce le va explica detaliat fiecare exponat.
În muzeu va exista o sală cu calculatoare unde orice vizitator se poate documenta despre un anumit obiect ce l-a fascinat şi aşa poate afla mult mai multe despre el.
De asemenea în muzeu vor exista săli specifice fiecărui secol. […]
Încăperile muzeului vor fi atent supravegheate de camere de luat vederi speciale. Sălile cu obiecte vor fi aerisite zilnic înainte de începerea programului şi vor fi încălzite sau răcite dacă este nevoie. În timp ce vizitatorii privesc obiectele, pe fundal în fiecare cameră se va auzi o melodie din acea ţară, în acel secol.
După o zi cu mulţi vizitatori, persoanele speciale vor face curăţenie. Această muncă se va face cu aparate moderne computerizate. […]
Camelia Dumitrescu
cls. a VIII-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
cls. a VIII-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
Suntem în anul 2035. Ieri, împreună cu părinţii, am mers la muzeul de istorie. O clădire înaltă şi mare, care inspira un aer universitar.
Când am intrat am fost întâmpinaţi de ghid şi am început să vizităm încăperile.
Am intrat într-o cameră în care se aflau reproduceri ale oamenilor primitivi. Totul era automatizat iar tehnologia îţi permitea să te simţi într-un mediu preistoric şi să îi vezi pe strămoşii omului cum îşi duceau viaţa de zi cu zi.
Ghidul ne-a arătat fragmente de arme de luptă de pe vremea romanilor şi intrând într-o cameră virtuală am putut sta chiar în mijlocul unei bătălii cu barbarii.
Instrumentele muzicale ale grecilor m-au făcut să mă simt în mijlocul unei petreceri cântând împreună cu muzicanţii. În timpul vizitei am văzut un film care a explicat foarte bine cultul şi obiceiurile dacilor. Am văzut culturile lor de in şi cânepă dar şi îmbrăcămintea care seamănă cu cea populară din zilele noastre.
Muzeul avea numeroase machete ale cetăţilor antice precum şi ale armelor de luptă […]
Acolo era expus unul dintre cele mai vechi avioane româneşti pe care puteai să îl conduci cu ajutorul unei căşti virtuale. Muzeul avea o arhivă despre toate civilizaţiile antice în care puteai să cauţi orice popor dispărut.
Se poate spune că muzeul anului 2035 era foarte bine dotat tehnologic şi putea să explice oricărui om ce înseamnă istoria.
Când am intrat am fost întâmpinaţi de ghid şi am început să vizităm încăperile.
Am intrat într-o cameră în care se aflau reproduceri ale oamenilor primitivi. Totul era automatizat iar tehnologia îţi permitea să te simţi într-un mediu preistoric şi să îi vezi pe strămoşii omului cum îşi duceau viaţa de zi cu zi.
Ghidul ne-a arătat fragmente de arme de luptă de pe vremea romanilor şi intrând într-o cameră virtuală am putut sta chiar în mijlocul unei bătălii cu barbarii.
Instrumentele muzicale ale grecilor m-au făcut să mă simt în mijlocul unei petreceri cântând împreună cu muzicanţii. În timpul vizitei am văzut un film care a explicat foarte bine cultul şi obiceiurile dacilor. Am văzut culturile lor de in şi cânepă dar şi îmbrăcămintea care seamănă cu cea populară din zilele noastre.
Muzeul avea numeroase machete ale cetăţilor antice precum şi ale armelor de luptă […]
Acolo era expus unul dintre cele mai vechi avioane româneşti pe care puteai să îl conduci cu ajutorul unei căşti virtuale. Muzeul avea o arhivă despre toate civilizaţiile antice în care puteai să cauţi orice popor dispărut.
Se poate spune că muzeul anului 2035 era foarte bine dotat tehnologic şi putea să explice oricărui om ce înseamnă istoria.
Cosmin Jinga
cls. a V-a, Şcoala „Ioan Băncilă”
cls. a V-a, Şcoala „Ioan Băncilă”
[…] În anul 2030 eu aş vrea ca oraşul Brăila să aibă un muzeu al satului unde să vedem case şi obiceiuri din toate zonele ţării, să aibă costume populare, instrumente muzicale.
Mai vreau să aibă şi un muzeu de geologie să putem vedea originea pământului, să vedem roci, să aflăm originea vulcanului. […]
Mai vreau să aibă şi un muzeu de geologie să putem vedea originea pământului, să vedem roci, să aflăm originea vulcanului. […]
Raluca Condruţ
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
2030. Sunt cu fiica mea la muzeu. Ceea ce pentru mine sunt amintiri, pentru copila mea sunt curiozităţi.
Văd într-un colţ o maşină de cusut. Mi-o amintesc pe mama lucrând la ea, când îmi confecţiona perdeaua de la dormitor, perdea roz, cu păpuşi Barbie. În explic fetiţei mele cum funcţiona.
Într-un alt ungher al muzeului se află o bicicletă cu pedale vechi şi mi-l amintesc pe tata învăţându-mă să merg pe ea. Acum… totul are motoraş!
Pe o măsuţă sunt mai multe modele de ibrice de cafea. O altă amintire mă copleşeşte… Părinţii mei, cu prieteni, musafiri… aşteptând cafeaua aromată. Acum bem cafeaua preparată la filtru şi expresso.
În curtea muzeului m-a surprins plăcut existenţa unei fântâni vechi… cum avea bunica în grădină… Nu credeam că voi mai vedea aşa ceva.
Sunt multe obiecte vechi în muzeu: mobile, sobe de teracotă, vase, hărţi, monede. Toate îmi amintesc de tinereţe, de copilărie.
Alexandra Musceleanu
cls. a IV-a, Şcoala „Mihai Eminescu”
cls. a IV-a, Şcoala „Mihai Eminescu”
…] Muzeul va avea mult mai multe exponate de o valoare mare. Toate obiectele vor fi bine păstrate şi îngrijite.
Eu îmi doresc să fiu un mare colecţionar de obiecte de artă pe care să le pot dona muzeului deoarece acolo le este locul, ca toată lumea să le poată vedea şi bucura de frumuseţea lor.
Alexandru Andronoiu
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
După părerea mea muzeul viitorului trebuie să fie din beton şi sticlă, alcătuit din mai multe nivele, fiecare nivel să reprezinte o epocă istorică.
Sălile trebuie să fie luminate din diferite unghiuri, care să pună în valoare exponatele prezentate. Pe pereţi trebuie să existe ecrane mari, pe care se pot vedea obiecte reprezentative pentru epoca respectivă care se află expuse în alte muzee din ţară.
În sala dedicată războaielor trebuie să fie amenajat un câmp de luptă care, cu ajutorul efectelor speciale, să ne facă să simţim atmosfera apăsătoare cu care s-au confruntat strămoşii noştri, pentru a-i preţui cum se cuvine pentru faptele de vitejie de care au dat dovadă.
O altă sală să fie dedicată personalităţilor brăilene, cu figuri de ceară.
Aş vrea ca unele exponate să fie recondiţionate şi să se achiziţioneze mai multe piese de mobilier.
Tot în incinta muzeului ar trebui să fie o sală modernă de cinema, cu lumini şi ecrane mari, unde se pot viziona filme istorice atât româneşti cât şi străine.
Astfel, făcându-l mai atrăgător, îi vor trece pragul mai mulţi vizitatori care vor lua aminte la istoria plină de evenimente a strămoşilor […].
Sălile trebuie să fie luminate din diferite unghiuri, care să pună în valoare exponatele prezentate. Pe pereţi trebuie să existe ecrane mari, pe care se pot vedea obiecte reprezentative pentru epoca respectivă care se află expuse în alte muzee din ţară.
În sala dedicată războaielor trebuie să fie amenajat un câmp de luptă care, cu ajutorul efectelor speciale, să ne facă să simţim atmosfera apăsătoare cu care s-au confruntat strămoşii noştri, pentru a-i preţui cum se cuvine pentru faptele de vitejie de care au dat dovadă.
O altă sală să fie dedicată personalităţilor brăilene, cu figuri de ceară.
Aş vrea ca unele exponate să fie recondiţionate şi să se achiziţioneze mai multe piese de mobilier.
Tot în incinta muzeului ar trebui să fie o sală modernă de cinema, cu lumini şi ecrane mari, unde se pot viziona filme istorice atât româneşti cât şi străine.
Astfel, făcându-l mai atrăgător, îi vor trece pragul mai mulţi vizitatori care vor lua aminte la istoria plină de evenimente a strămoşilor […].
Manuela Bratu
cls a VIII-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
cls a VIII-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
Copiii pot intra în spaţii special amenajate care arată exact ca în Epoca de Piatră, Epoca Bronzului etc. Ei se pot îmbrăca cu haine asemănătoare celor pe care le purtau oamenii din acele perioade. Vizitatorii pot mânca din farfurii din lut cu linguri de lemn […].
Adulţii pot viziona într-un cinematograf special amenajat scenele din Primul şi cel de-al Doilea Război Mondial. De asemenea vizitatorii pot studia copii ale unor schelete […] ale primilor oameni […].
Adulţii pot viziona într-un cinematograf special amenajat scenele din Primul şi cel de-al Doilea Război Mondial. De asemenea vizitatorii pot studia copii ale unor schelete […] ale primilor oameni […].
Alina Ivanciu
cls. a VIII-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
cls. a VIII-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
[…] Intrăm în muzeu, dar în loc să văd simplitatea acestuia, m-am trezit într-un lung coridor cu multe exponate în vitrine, dar nu asta este schimbat. Vizitatorii din faţa mea se uitau la proiecţii tridimensionale. Ne apropiem şi iată că în prima vitrină o amforă grecească este aceeaşi de acum 30 ani. Ca prin minune apare o proiecţie tridimensională care prezintă un film scurt de la făurirea obiectului, la ce a fost folosit şi cum a ajuns în muzeu.
După vitrinele cu exponate urmează o cameră mare cu mese şi scaune şi laptopuri. Ne aşezăm la o masă iar fiica mea deschide laptopul. Ne punem căştile pentru că liniştea în muzeu este necesară.
Laptopul se conectează la internet şi pe site-ul www.jocuri_educative_muzeu.ro fiica mea alege un fişier pe care scrie „revoluţia industrială şi dezvoltarea comerţului în sec. XIX”. La jocul acesta trebuie să ştii istorie ca să poţi câştiga. Zăbovim în faţa laptopului mai bine de o oră.
Când ajungem la capătul holului ni se permite să testăm nişte copii ale unor exponate. Eu am încercat o armură de cavaler iar fiica mea o rochie de domniţă. Ne-am distrat foarte bine.
Venim şi săptămâna următoare pentru a asista la săpăturile arheologice de pe strada Traian. Am rezervat bilete pentru marţi între orele 10-14. Aşteptăm cu nerăbdare.
După vitrinele cu exponate urmează o cameră mare cu mese şi scaune şi laptopuri. Ne aşezăm la o masă iar fiica mea deschide laptopul. Ne punem căştile pentru că liniştea în muzeu este necesară.
Laptopul se conectează la internet şi pe site-ul www.jocuri_educative_muzeu.ro fiica mea alege un fişier pe care scrie „revoluţia industrială şi dezvoltarea comerţului în sec. XIX”. La jocul acesta trebuie să ştii istorie ca să poţi câştiga. Zăbovim în faţa laptopului mai bine de o oră.
Când ajungem la capătul holului ni se permite să testăm nişte copii ale unor exponate. Eu am încercat o armură de cavaler iar fiica mea o rochie de domniţă. Ne-am distrat foarte bine.
Venim şi săptămâna următoare pentru a asista la săpăturile arheologice de pe strada Traian. Am rezervat bilete pentru marţi între orele 10-14. Aşteptăm cu nerăbdare.
Iulia Miler
cls. A V-a
cls. A V-a
[…] Fireşte că intrarea va fi liberă, astfel poate mai mulţi tineri vor fi interesaţi să vadă Muzeul Brăilei, poate în 2035 cel mai frumos amenajat muzeu din ţară. […]
Gabriela Valentina Stoian
cls. a VIII-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
cls. a VIII-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
[…] Mă bucur enorm că aţi introdus în pagina dumneavoastră de web rubrica RECLAMAŢII. Ultima oară când am fost la muzeu, adică în anul 2005, eram o elevă de clasa a VIII-a. Fiind împreună cu doamna profesoară de istorie şi cu toţi colegii mei nu prea am îndrăznit să întreb angajatele despre anumite obiecte. Însă acum (în 2035), există o angajată pentru fiecare zece obiecte şi astfel poţi întreba de câte ori vrei despre un exponat… Acest lucru este minunat! […]
Andreea Simion,
cls. A VIII-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
cls. A VIII-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
[…] Când am intrat am văzut că nu se schimbase prea mult, dar erau nişte căşti ciudate unde puneai întrebări şi primeai răspunsuri şi un filmuleţ. […]
Când am vrut să văd macheta cetăţii Brăilei, nu mai era acolo. Era doar un calculator care producea holograme: o hologramă a cetăţii turceşti din care creştea, la comandă, o hologramă a oraşului din sec. XIX. Apoi, la altă comandă vocală apare holograma oraşului Brăila în anul 2000.
Aflu de la ghid că […] pentru copiii mei muzeul virtual oferă jocuri şi programe interactive.
Când am vrut să văd macheta cetăţii Brăilei, nu mai era acolo. Era doar un calculator care producea holograme: o hologramă a cetăţii turceşti din care creştea, la comandă, o hologramă a oraşului din sec. XIX. Apoi, la altă comandă vocală apare holograma oraşului Brăila în anul 2000.
Aflu de la ghid că […] pentru copiii mei muzeul virtual oferă jocuri şi programe interactive.
(Fără semnătură)
Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
[…] Toate obiectele vor fi prezentate de un robot care va răspunde la orice întrebare. Exponatele, pentru a fi mai bine observate şi admirate, vor fi dotate cu sisteme care dau impresia de mărire sau micşorare a obiectelor, de rotire şi răsucire a obiectelor.
În cadrul muzeelor se vor organiza cursuri de sculptură. […]
În cadrul muzeelor se vor organiza cursuri de sculptură. […]
Alin Gabriel Muşat
cls. a III-a, Şcoala „Mihai Eminescu”
cls. a III-a, Şcoala „Mihai Eminescu”
[…] Am apăsat pe un buton şi ecranul îmi proiectează o casă din lut, deopotrivă cu interiorul şi exteriorul acelei case. […] În capătul holului este un scaun, dotat cu o cască cu ajutorul căreia pot pătrunde într-o lume virtuală. […]
Radu Paul Daniel
cls. a VIII-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
cls. a VIII-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
Anul 2035…
Vom fi părinţii unor copii de vârsta pe care o avem noi acum. Îi vom ajuta şi noi să viseze, îi vom ajuta şi noi să-şi cunoască trecutul, îi vom invita să ZBOARE. Şi le vom spune cuvintele marelui istoric Iorga: „Un popor care nu-şi cunoaşte istoria e ca un copil care nu-şi cunoaşte mama.”
Cum ar putea fi Muzeul anului 2035?
Înainte de toate, muzeul să primească acel rol ce i se cuvine: INIMA LECŢIILOR DE ISTORIE. (Istoria fără muzeu e ca religia în sala de clasă; departe de CASA LUI DUMNEZEU, Biserica). […]
Poate Muzeul anului 2035 va avea un loc al său, în care copiii să poată să se joace „de-a începuturile omenirii”.
Cum ar putea fi Muzeul anului 2035?
Înainte de toate, muzeul să primească acel rol ce i se cuvine: INIMA LECŢIILOR DE ISTORIE. (Istoria fără muzeu e ca religia în sala de clasă; departe de CASA LUI DUMNEZEU, Biserica). […]
Poate Muzeul anului 2035 va avea un loc al său, în care copiii să poată să se joace „de-a începuturile omenirii”.
Şerban-Corneliu Mateescu
cls. a IV-a, Liceul de Artă „Hariclea Darclée”
cls. a IV-a, Liceul de Artă „Hariclea Darclée”
Suntem în anii 2035.
La muzeul de maşini sunt maşini vechi din anii 1920-2000. Pe o parte dintre ele le-am văzut si eu, când eram copil, circulând pe stradă. Ele au fost scoase treptat din circulaţie fiindcă poluau aerul. […]
Maşinile erau în perfectă stare şi motorul putea să fie pornit oricând, dar nu se mai găsea combustibil pentru aceste maşini. Rezervele de petrol ale planetei s-au epuizat. Oamenii de ştiinţă au fost forţaţi să inventeze alte maşini, care să folosească un combustibil inepuizabil şi nepoluant, precum apa.”
Maşinile erau în perfectă stare şi motorul putea să fie pornit oricând, dar nu se mai găsea combustibil pentru aceste maşini. Rezervele de petrol ale planetei s-au epuizat. Oamenii de ştiinţă au fost forţaţi să inventeze alte maşini, care să folosească un combustibil inepuizabil şi nepoluant, precum apa.”
Alex Cristian Lăzărescu
cls. a IV-a, Şcoala „Mihai Eminescu”
cls. a IV-a, Şcoala „Mihai Eminescu”
[…] Gândurile mele zboară către casa bunicilor […] Mă aşteaptă o canapea care a fost o dată bancheta unei maşini. […] Bunicul însă, povesteşte cu mândrie despre ea, pentru că acum „ARO” este obiect de muzeu, iar la muzeu, se ştie, sunt colecţionate numai lucruri de valoare, care te poartă în trecut şi te ajută să-l înţelegi.
[…] Clădirea veche, dar reabilitată, adăposteşte atât de multe săli de istorie şi artă, de ştiinţă şi tehnică, încât nu le poţi vizita pe toate într-o zi.
[…] În partea opusă a sălii se află unul dintre cele mai vechi calculatoare cu un monitor cât un televizor, hologramele folosite de noi neavând cea mai mică asemănare cu el. […]
Spre deosebire de muzeul de artă, unde obiectele de colecţie sunt cu cât mai vechi cu atât mai frumoase şi îţi încântă sufletul şi ochiul, muzeul tehnic îţi stârneşte curiozitatea. Obiectele expuse în sălile lui nu atrag nici printr-o frumuseţe deosebită, nici prin performanţe tehnice comparabile cu cele de astăzi, ele stau mărturie a progresului tehnicii, având în prim plan mintea omului şi munca lui neobosită.
[…] Clădirea veche, dar reabilitată, adăposteşte atât de multe săli de istorie şi artă, de ştiinţă şi tehnică, încât nu le poţi vizita pe toate într-o zi.
[…] În partea opusă a sălii se află unul dintre cele mai vechi calculatoare cu un monitor cât un televizor, hologramele folosite de noi neavând cea mai mică asemănare cu el. […]
Spre deosebire de muzeul de artă, unde obiectele de colecţie sunt cu cât mai vechi cu atât mai frumoase şi îţi încântă sufletul şi ochiul, muzeul tehnic îţi stârneşte curiozitatea. Obiectele expuse în sălile lui nu atrag nici printr-o frumuseţe deosebită, nici prin performanţe tehnice comparabile cu cele de astăzi, ele stau mărturie a progresului tehnicii, având în prim plan mintea omului şi munca lui neobosită.
Ana Diaconu
cls. a IV-a, Liceul de Artă „Hariclea Darclée”
cls. a IV-a, Liceul de Artă „Hariclea Darclée”
După părerea mea muzeul viitorului va fi o clădire cu foarte multe etaje. […] La fiecare etaj al muzeului va fi amplasat câte un ecran foarte mare care le va da posibilitatea vizitatorilor să vizioneze documentare despre obiectele întâlnite. […] Fiindcă muzeul viitorului este mare, pe pereţi vor fi amplasate displayuri GPS care vor afişa întotdeauna locul în care te afli şi care te vor îndruma către sectorul în care se află obiectul căutat.
În muzeu vor exista holograme ale domnitorilor, conducătorilor, preşedinţilor din trecut care îţi vor spune istoria lor şi te vei simţi de parcă ai vorbi cu personajul în cauză. […]
În muzeu vor exista holograme ale domnitorilor, conducătorilor, preşedinţilor din trecut care îţi vor spune istoria lor şi te vei simţi de parcă ai vorbi cu personajul în cauză. […]
Georgiana Stamatin
cls. a VIII-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
cls. a VIII-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
[…] Cu ochii aruncaţi pe un pliant citesc o prezentare pe scurt a muzeului. Pornesc spre prima încăpere unde scrie „efecte speciale”. Intru si… Vai de mine! Ce e cu toţi domnitorii ăştia prin preajma mea? În scurt timp aflu de la ghidul electronic din acea secţiune a muzeului că sunt în universul filmelor tridimensionale, unde personalităţile istorice se mişcă în jurul vizitatorilor şi se comportă ca în lumea lor. […] pornesc spre următoarea încăpere denumită „camera de probă”. Aici, nu mai sunt personaje virtuale, ci oameni adevăraţi îmbrăcaţi în costume antice, care ţin în mâini arme vechi. Ghidul din acest sector mă informează că toţi din jurul meu sunt vizitatori şi pot proba diferite obiecte, care seamănă mult cu cele adevărate, care sunt construite din plastic sau materiale sintetice. Visul meu de-o viaţă, încă din 2006, era să probez un coif de luptă special şi să ţin în mână un scut cu foarte multe gravuri. […] După ce mă admir în postură de războinic revin în holul principal şi urc la etaj pentru a treia cămăruţă, numită „Muzeul anului 2006”. Acolo se află obiectele obişnuite ale unui „muzeu de modă veche”. […]
Daniel Gabriel Enciu
cls. a IV-a, Liceul de Artă „Hariclea Darclée”
cls. a IV-a, Liceul de Artă „Hariclea Darclée”
[…] Muzeul anului 2030 va fi mult mai bine dotat, în stare să informeze mult mai bine turistul.
Adrian Gheorghiu
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
[…] Muzeul viitorului va fi mai frumos, cu mai multe exponate găsite de arheologi, […] cu condiţii bune pentru a conserva exponatele. […]
Un lucru deosebit ar fi să se recupereze din alte ţări obiectele vechi ce aparţin civilizaţiei româneşti şi să fie aduse în muzeele noastre.
Un lucru deosebit ar fi să se recupereze din alte ţări obiectele vechi ce aparţin civilizaţiei româneşti şi să fie aduse în muzeele noastre.
Andreea Mircia
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
[…] Exponatele care sunt puse în vitrine să aibă alături texte pe care să se scrie mai multe informaţii despre acel obiect. […]
Dana Chivu
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihai Dragomir”
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihai Dragomir”
[…] Cred că muzeografii de la Muzeul Brăilei vor face mai multe săpături arheologice şi vor descoperi ceva important. Sunt sigur că arheologii vor găsi o hartă cu planurile turcilor. […]
Viorel Bălan
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihai Dragomir”
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihai Dragomir”
[…] Vor fi mai multe exponate iar un computer va răspunde la toate întrebările vizitatorilor. […]
Andreea Dumitru
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihai Dragomir”
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihai Dragomir”
[…] Clădirea muzeului ar fi mult mai mare, cu mai multe etaje, cu scări rulante şi ferestre mari şi luminoase. Vitrinele ar fi decorate cu catifea albă, ca exponatele să iasă mai bine în evidenţă. […]
Irina Mardare
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihai Dragomir”
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihai Dragomir”
[…] Muzeul anului 2030 va fi cu scări rulante, calculatoare şi jocuri de lumini, ce se aprind în faţa exponatelor prezentate. Printre exponatele muzeului vor fi multe dintre obiectele din zilele noastre. […]
Oamenii vor avea permise de intrare în muzeu şi li se va da câte o carte cu principalele exponate.
Oamenii vor avea permise de intrare în muzeu şi li se va da câte o carte cu principalele exponate.
Elena Gheorghe
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
[…] La intrare va fi un tonomat în care dumneavoastră veţi pune banii şi se vor elibera cartele de acces şi o telecomandă. […] În cazul în care veţi dori să faceţi poze, veţi avea la dispoziţie aparate de fotografiat la minut. Deci totul va fi automatizat, cred că vă va atrage şi vă veţi duce cu plăcere copiii la muzeu.
La sfârşitul vizitei veţi avea de „scris” părerea dumneavoastră despre muzeu. […] La ieşirea din muzeu va fi un magazin cu suveniruri.
La sfârşitul vizitei veţi avea de „scris” părerea dumneavoastră despre muzeu. […] La ieşirea din muzeu va fi un magazin cu suveniruri.
Ana Maria Berdant
cls. a V-a, Şcoala „Ion Băncilă”
cls. a V-a, Şcoala „Ion Băncilă”
[…] trebuie să fie mare, spaţios, luminos astfel încât fiecare lucrare expusă să-şi arate frumuseţea. Acest muzeu pe care mi l-am imaginat aş vrea să fie de pictură. Muzeul va avea mai multe încăperi, fiecare încăpere prezentând tablouri cu aceeaşi temă.
Creaţiile nu trebuie să fie făcute de adulţi ci de copii.[…] Acest muzeu pe care mi l-am imaginat va da şansa tuturor copiilor să-şi arate valoarea şi imaginaţia şi să-şi descopere talentele.
Creaţiile nu trebuie să fie făcute de adulţi ci de copii.[…] Acest muzeu pe care mi l-am imaginat va da şansa tuturor copiilor să-şi arate valoarea şi imaginaţia şi să-şi descopere talentele.
Otilia Roşu
cls. a V-a, Şcoala „Ion Băncilă”
cls. a V-a, Şcoala „Ion Băncilă”
[…] Aici vedem evoluţia omului din punct de vedere social cât şi ştiinţific. Am văzut machetele de autovehicule, de avioane, de vapoare care au ajuns acum de domeniul trecutului, vechile costume, rochii, uniforme militare, armele învechite. […] Războaiele şi acţiunile teroriste au rămas de domeniul istoriei în anul 2030, omenirea trăieşte în pace şi armonie şi într-un respect total unul faţă de celălalt.
Teodora Şerbănescu
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
[…] Mergând mai departe am intrat în încăperea cu produsele de uz casnic: maşini de spălat automate şi neautomate, fier de călcate de diverse tipuri […]
Andreea Mădălina Gheorghe
cls. a IV-a, Şcoala „Mihai Eminescu”
cls. a IV-a, Şcoala „Mihai Eminescu”
În imaginaţia mea muzeul viitorului va fi o construcţie măreaţă alcătuită din metal şi sticlă, de formă rotundă. La parter va fi expusă „săgeata albastră” care acum este foarte la modă, dar care atunci va fi un biet exponat de muzeu. Urcăm la etaj cu un lift silenţios, cu pereţii transparenţi. […] Oamenii de atunci se vor minuna de modul în care am trăit noi şi de cum a evoluat omenirea.
Ştefan Lupaşcu
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
[…] Am deschis ochii şi spre marea mea uimire am observat o mulţime de oameni entuziasmaţi, care mai de care mai impresionaţi de simpla mea prezenţă acolo. Un băieţel de numai câţiva anişori s-a apropiat timid de mine şi mi-a şoptit cu vocea sugrumată de emoţie că şi el ar vrea să devină un mare arheolog, ca şi mine şi m-a rugat să-l iau şi pe el în una din expediţiile mele. […]
Mută de uimire, m-am îndreptat cu paşi surzi printre turiştii fascinaţi de aceste descoperiri, către o perioadă mult mai apropiată de zilele noastre, unde am admirat, cu tristeţe, măreţul ceas de altădată, care veghea asupra oraşului cândva. […] Întotdeauna mi-am dorit să fiu arheolog […] privesc prin timp şi ştiu că nimic nu va putea să-mi stea în cale […]
Mută de uimire, m-am îndreptat cu paşi surzi printre turiştii fascinaţi de aceste descoperiri, către o perioadă mult mai apropiată de zilele noastre, unde am admirat, cu tristeţe, măreţul ceas de altădată, care veghea asupra oraşului cândva. […] Întotdeauna mi-am dorit să fiu arheolog […] privesc prin timp şi ştiu că nimic nu va putea să-mi stea în cale […]
Alexandra Iuga
cls. a VII-a, Liceul de Artă „Hariclea Darclée”
cls. a VII-a, Liceul de Artă „Hariclea Darclée”
[…] Toată prezentarea se va face pe baza imaginilor holografice, care îţi vor crea impresia de a fi în secolul care vrei şi în ziua anului respectiv, de aceea în fiecare cameră va fi o hartă şi un microfon. Pe hartă vei pune mâna şi vei alege în ce loc vrei să fii şi în microfon spui secolul, anul şi ziua. […]. Cu ajutorul imaginilor virtuale poţi să călătoreşti în timp fără nici un pericol de a fi sfârtecat de fiare sau omorât de vreun ostaş al lui Ştefan cel Mare sau al lui Vlad Ţepeş. Aşa arată muzeul viitorului în imaginaţia mea […]
Sabin Rotea
cls. a IV-a, Şcoala „Mihai Eminescu”
cls. a IV-a, Şcoala „Mihai Eminescu”
[…] La fiecare etaj, încăperile în care sunt expuse obiectele muzeului, au la fiecare intrare câte o maşină cu heliu şi un robot care supraveghează exponatele […]
Ionuţ-Cosmin Răileanu
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihai Dragomir”
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihai Dragomir”
Mi-ar plăcea ca muzeul viitorului să fie o clădire cu două sau mai multe etaje, cu pereţi transparenţi. […]
Andreea Băcanu
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
[…] pe la mijlocul clădirii să fie un steag uriaş cu culorile roşu, galben şi albastru iar sub steag să fie scris cu litere mari ROMANIA. […]
Teodora Şerbănescu
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
[…] Peste noapte visasem că am vizitat un muzeu. Dar nu era un muzeu oarecare. Trăiam în anul 2100 iar muzeul data din anul 2030. […] Hainele erau ciudate. Toate erau lucrate din materiale metalizate, cu nasturi mari din diferite metale. […]
Aparatura electrică era performantă […] Când am ajuns la departamentul militar am rămas impresionat: erau expuşi zeci de soldăţei roboţi care se activau printr-un buton, nave de război prevăzute cu rachete neactivate, arme şi pistoale de dimensiuni foarte mici. Armele nu mai provocau moartea ci conţineau un laser special care adormea oameni. […].
Aparatura electrică era performantă […] Când am ajuns la departamentul militar am rămas impresionat: erau expuşi zeci de soldăţei roboţi care se activau printr-un buton, nave de război prevăzute cu rachete neactivate, arme şi pistoale de dimensiuni foarte mici. Armele nu mai provocau moartea ci conţineau un laser special care adormea oameni. […].
Cătălin Bolboceanu
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
[…] Având cunoştinţe cât mai vaste despre istoria neamului şi a oraşului nostru, cred că putem pune temelia viitorului nostru. […]
Clădirea muzeului mi-o închipui o construcţie uşoară pe mai multe nivele, fabricată numai din sticlă, deci foarte bine luminată. Accesul în această clădire se face printr-o sferă din sticlă, de tipul unei capsule spaţiale, care este propulsată de puterea gândului.
Muzeul viitorului va fi o bibliotecă a trecutului, având la dispoziţie toate informaţiile importante ale trecutului din absolut toate domeniile. Acest lucru va fi posibil dacă va exista un calculator central de mare putere ce ar putea stoca capitole din întreaga istorie. Vizitatorii, cu ajutorul acestui calculator, vor putea intra într-o lume virtuală şi vor putea trăi un mic fragment de istorie.
Această lecţie de istorie trăită pe viu, va face din urmaşii noştri nişte oameni mai buni.
Clădirea muzeului mi-o închipui o construcţie uşoară pe mai multe nivele, fabricată numai din sticlă, deci foarte bine luminată. Accesul în această clădire se face printr-o sferă din sticlă, de tipul unei capsule spaţiale, care este propulsată de puterea gândului.
Muzeul viitorului va fi o bibliotecă a trecutului, având la dispoziţie toate informaţiile importante ale trecutului din absolut toate domeniile. Acest lucru va fi posibil dacă va exista un calculator central de mare putere ce ar putea stoca capitole din întreaga istorie. Vizitatorii, cu ajutorul acestui calculator, vor putea intra într-o lume virtuală şi vor putea trăi un mic fragment de istorie.
Această lecţie de istorie trăită pe viu, va face din urmaşii noştri nişte oameni mai buni.
Maria Frăţilă
cls. a II-a, Liceul de Artă „Hariclea Darclée”
cls. a II-a, Liceul de Artă „Hariclea Darclée”
Îmi imaginez o clădire înaltă acoperită de sticlă în care se reflectă lumina soarelui ce furnizează întreaga energie a muzeului. Firma impunătoare şi luminoasă anunţă pe vizitatorii lui că acolo se poate vizita şi cerceta istoria.
De cum treci pragul muzeului te întâmpină vocea electronică a ghidului robot. […]
Însoţit de ghidul robot, pătrunzi într-o sală spaţioasă unde observi calculatoarele, care la vremea respectivă reprezentau ştiinţa cea mai avansată. […] Pătrunzând în a doua sală, care este dedicată domeniului telecomunicaţiilor, nu poţi să nu observi toate telefoanele mobile […]. Poate te amuzi în sinea ta, nevenindu-ţi să crezi ce mijloace de comunicare aveau strămoşii tăi. […]
De cum treci pragul muzeului te întâmpină vocea electronică a ghidului robot. […]
Însoţit de ghidul robot, pătrunzi într-o sală spaţioasă unde observi calculatoarele, care la vremea respectivă reprezentau ştiinţa cea mai avansată. […] Pătrunzând în a doua sală, care este dedicată domeniului telecomunicaţiilor, nu poţi să nu observi toate telefoanele mobile […]. Poate te amuzi în sinea ta, nevenindu-ţi să crezi ce mijloace de comunicare aveau strămoşii tăi. […]
Dragoş Milea
cls. a IV-a, Şcoala „Mihai Eminescu”
cls. a IV-a, Şcoala „Mihai Eminescu”
[…] Benzile transportoare ne duc de la un exponat la altul. […] uşa se deschide automat datorită senzorilor. Roboţi ghid ne explică cum şi de unde au fost aduse obiectele. […]
Cristian Creţu
cls. a IV-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
cls. a IV-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
[…] Se împlineşte un an de când extratereştrii au renovat muzeul nostru. […] Muzeul arată total diferit:
- exponatele sunt aşezate pe un gaz de culoare vernil, ca o hologramă;
- în muzeu se ascultă muzică clasică;
- la intrare se află autorul însuşi al exponatelor, care ne spune câte ceva despre fiecare obiect de artă realizat de el;
- muzeul are în exterior culoarea verde iar în interior nuanţe de mov;
- la intrarea în muzeu şi se oferă nutrienţi alimentari. […]
- exponatele sunt aşezate pe un gaz de culoare vernil, ca o hologramă;
- în muzeu se ascultă muzică clasică;
- la intrare se află autorul însuşi al exponatelor, care ne spune câte ceva despre fiecare obiect de artă realizat de el;
- muzeul are în exterior culoarea verde iar în interior nuanţe de mov;
- la intrarea în muzeu şi se oferă nutrienţi alimentari. […]
Bianca Constantin
Cls. A V-a, Liceul de Artă „Hariclea Darclée”
Cls. A V-a, Liceul de Artă „Hariclea Darclée”
[…] Aş vrea când o să fiu mare ca Muzeul de Ştiinţele Naturii să fie mai mare şi mai frumos. Mi-aş dori ca în interior să aibă mai multe exponate, un bazin mare cu peşti şi o minigrădină zoologică.
Alex Banu
cls. a II-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
cls. a II-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
Eu aş vrea ca muzeul să aibă mai multe peisaje de munte, de câmpii, mai multe imagini cu păsări frumoase cu un penaj foarte colorat.
Aş vrea să existe mai multe expoziţii cu scoici din mări şi oceane, păsări mai ciudate, animale mai multe şi mai mari. […]
Aş vrea să existe mai multe expoziţii cu scoici din mări şi oceane, păsări mai ciudate, animale mai multe şi mai mari. […]
Oana Dochiţă
cls. a II-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
cls. a II-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
Eu îmi doresc ca în acest muzeu să fie expuse exemplare din toate speciile de animale şi păsări care trăiesc în ţara noastră. Acestea să fie expuse într-un decor cât mai apropiat de cel în care trăiesc . […]
Andreea Ioana Vasile
cls. a II-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
cls. a II-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
[…] În anul 2035 acest muzeu va avea multe săli de expoziţie şi mult mai multe exemplare din Balta Brăilei […] precum şi animale care trăiesc în zonele muntoase şi de câmpie. Sunt împăiate atât de bine de zici că sunt vii.
Voi reveni cu mult drag chiar şi în anul 2035, de fiecare dată, în acest muzeu minunat.
Voi reveni cu mult drag chiar şi în anul 2035, de fiecare dată, în acest muzeu minunat.
Sabin Mărgărit
cls. a II-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
cls. a II-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
[…] Aş vrea să aibă un planetarium unde să vedem planetele sistemului solar, să vedem stele şi alte galaxii. […]
Andreea Codruţ
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihai Dragomir”
cls. a III-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihai Dragomir”
[…] Cum va fi Muzeul din Monument în anul 2035 vă întrebaţi? […] Pentru început cred că va fi mai mare. Astfel va fi mai interesant pentru că oricine va fi curios să afle ce se găseşte în clădirea aceea mai mare. Apoi după părerea mea şi curtea din spate va fi mai îngrijită (ce va mai rămâne din ea). […] În legătură cu exponatele eu cred că sunt cam puţine. […] Şi pentru succesul şi mai garantat ar trebui să se aducă în special animale pe cale de dispariţie. […] Cred că locul „acvatic” al muzeului va fi mai mare pentru că sper că vor fi aduse mai multe specii de peşti. […]
Alexandra Guşă
cls. a V-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
Muzeul nostru de ştiinţe ale naturii din Brăila mi-aş dori ca în anul 2035 să arate cu totul altfel. Cred că o clădire mai mare, mai frumoasă. Acum sunt prea puţine animale şi păsări împăiate. […] O expoziţie de fluturi şi insecte ar fi minunată. Sperăm să avem mai multe animale şi păsări din alte ţări. Maimuţe de mai multe specii ar fi spre bucuria copiilor, cărora le plac aşa de mult. Sunt multe specii de păsări şi animale pe care cu toţii suntem curioşi să le cunoaştem. […]
Mădălin Frumuzache
cls. a IV-a, Şcoala „Mihai Eminescu”
cls. a IV-a, Şcoala „Mihai Eminescu”
Mi-ar plăcea ca peste 20-30 ani să vizitez un muzeu de ştiinţele naturii ultradotat […] care să cuprindă sute de mii de specii de animale şi plante […]. Încăperile să fie foarte înalte, bine luminate şi dotate cu aparatură. […] o voce de pe calculator să le descrie anatomic, să vorbească despre răspândirea lor de pe glob şi modul lor de viaţă. Din când în când să se audă şi sunete, ca atunci când aceste animale ar fi vii. De asemenea calculatoarele să spună diferite curiozităţi şi lucruri interesante despre fiecare, legende, zicători şi glume legate de viaţa lor. […]
Laura Popa
cls. a IV-a, Şcoala „Mihai Eminescu”
cls. a IV-a, Şcoala „Mihai Eminescu”
2035
Varianta I
[…] Fiind o clădire enorm de mare, la intrare sunt prezentate principalele încăperi, pe categorii. […] Pentru fiecare secţie există câte un ghid bine informat care te ajută să îţi îmbogăţeşti cunoştinţele generale. […] Unele animale sunt împăiate, altele vii, în general peştii şi reptilele. Florile sunt toate naturale, aşezate în glastre. […] La celelalte două etaje sunt prezentate animale şi plante din afara ţării noastre. În special din ţările tropicale, însă acestea nu sunt vii pentru că nu pot trăi aici.
Ghidul oferă vizitatorilor informaţii atât în limba română cât şi într-o limbă de circulaţie internaţională, engleza. La ieşirea din muzeu fiecare persoană primeşte câte un pliant în care sunt imagini cu cele mai de seamă specii de vieţuitoare şi care include şi semnătura directorului […]
Varianta II
În 2006 mai existau persoane care se ocupau de întreţinerea şi păstrarea muzeelor. Acum nimănui nu-i mai pasă. Calculatoarele înainte nu erau aşa de performante, acum le întâlnim în fiecare locuinţă. Acestea au dimensiuni mai mici. Având un astfel de computer nimeni nu mai merge la un muzeu pentru că îl poate vedea şi la el acasă, fie că e din România fie din alte ţări. Prin simpla apăsare a unui buton, pe ecran va apărea cel mai mare muzeu din lume de ştiinţele naturii. În acest caz oamenii nu mai merg la muzeu. Dar nici nu mai au ce vizita deoarece muzeele din România nu mai cuprind nimic interesant şi nimeni nu se mai ocupă de ele.
Cu toate că suntem în 2035 muzeele practic nu mai există în ţara noastră şi computerul le-a luat locul.
Ghidul oferă vizitatorilor informaţii atât în limba română cât şi într-o limbă de circulaţie internaţională, engleza. La ieşirea din muzeu fiecare persoană primeşte câte un pliant în care sunt imagini cu cele mai de seamă specii de vieţuitoare şi care include şi semnătura directorului […]
Varianta II
În 2006 mai existau persoane care se ocupau de întreţinerea şi păstrarea muzeelor. Acum nimănui nu-i mai pasă. Calculatoarele înainte nu erau aşa de performante, acum le întâlnim în fiecare locuinţă. Acestea au dimensiuni mai mici. Având un astfel de computer nimeni nu mai merge la un muzeu pentru că îl poate vedea şi la el acasă, fie că e din România fie din alte ţări. Prin simpla apăsare a unui buton, pe ecran va apărea cel mai mare muzeu din lume de ştiinţele naturii. În acest caz oamenii nu mai merg la muzeu. Dar nici nu mai au ce vizita deoarece muzeele din România nu mai cuprind nimic interesant şi nimeni nu se mai ocupă de ele.
Cu toate că suntem în 2035 muzeele practic nu mai există în ţara noastră şi computerul le-a luat locul.
Monica Crăciun
cls. a VII-a, Şcoala cu clasele I-VIII Surdila Găiseanca, jud. Brăila
cls. a VII-a, Şcoala cu clasele I-VIII Surdila Găiseanca, jud. Brăila
[…] Mă gândesc că în următorii ani datorită acestei poluări nu vor mai exista izvoare şi lacuri, nici păduri, anotimpurile se vor deosebi foarte puţin unele de altele iar oraşele vor fi dotate cu aparate care să împrospăteze aerul. De aceea cred că în anul 2035, Muzeele de Ştiinţe ale Naturii nu vor mai avea aşa varietate mare de exponate, multe dintre ele fiind dispărute sau în număr foarte mic, lumea uitând că au existat vreodată. […]
Din păcate cele mai mari descoperiri din ultimii ani sunt în domeniul armelor de distrugere şi tehnologiei de război. […]
Din păcate cele mai mari descoperiri din ultimii ani sunt în domeniul armelor de distrugere şi tehnologiei de război. […]
Evelina Crăciun
cls. a V-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihai Dragomir”
cls. a V-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihai Dragomir”
[…] Muzeul de ştiinţele naturii reprezintă unul dintre puţinele locuri unde oamenii vor mai putea vedea specii pe care dispariţie sau care au dispărut. […] În unele ţări oamenii respectă natura, în special animalele, oferindu-le protecţie şi păduri unde să locuiască şi să se adăpostească de braconieri şi vânători. […]
Emanuela Lepădatu
cls. a VIII-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
cls. a VIII-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihu Dragomir”
Selecţie texte:
Camelia Hristian, șef Serviciul Relaţii Publice
Te pot interesa
