Muzeul Brailei

Din ciclul „Din lumea celor care nu cuvântă”, colectivul secției Științe ale Naturii format din Papurică Georgiana, muzeograf, și Lalu Cristian, conservator, a mers la Școala Al. I. Cuza din Brăila și a prezentat filmul Bioregiunea Stepică clasei a V-a D în ziua de 22 martie și claselor a V-a A și a V-a C în ziua de 25 martie. Această acțiune nu ar fi fost posibilă fără colaborarea doamnei profesor de biologie, Costea Camelia, căreia îi mulțumim încă o dată pe această cale. Manifestarea anterioară a fost un real succes și continuăm cu prezentarea celorlalte bioregiuni prezente pe teritoriul țării noastre. Activitatea a constat într-o scurtă prezentare, vizionarea filmului Bioregiunea Stepică și discuții legate de tema prezentată.
Biodiversitatea sau diversitatea ecologică semnifică diversitatea vieții de pe pământ și implică patru nivele de abordare: diversitatea ecosistemelor, diversitatea speciilor, diversitatea genetică și diversitatea etno-culturală. Deteriorarea și pierderea biodiversității reprezintă cea mai gravă amenințare la adresa mediului la scară mondială, alături de schimbările climatice, punând în pericol existența și dezvoltarea societății umane. În acest context a fost stabilit de către Uniunea Europeană, principalul instrument ce se opune tendinței actuale de pierdere a biodiversității și anume rețeaua Natura 2000. Această rețea include un eșantion reprezentativ din toate speciile și habitatele naturale de interes comunitar, fiind constituită din: 
- Arii Speciale de Conservare (Special Areas of Conservation – SAC) ce au ca bază Siturile de Importanță Comunitară (Sites of Community Importance – SCI) desemnate de fiecare stat membru. Tipurile de habitate naturale și speciile de interes comunitar ce constituie obiectivele de conservare din aceste situri sunt menționate în Directiva “Habitate”;
- Arii de Protecție Specială Avifaunistică (Special Protected Areas – SPA) desemnate pentru protecția speciilor de păsări sălbatice de interes comunitar menționate in Directiva “Păsări”.
Concepția Uniunii Europene pe baza căreia a fost creată rețeaua Natura 2000 pornește de la faptul că activitățile de conservare a biodiversității și cele de dezvoltare socio – economică durabilă sunt complementare, nu antagonice. Astfel, pentru conservarea unei zone și a unor specii nu trebuie exclusă desfășurarea unor activități economice noi sau tradiționale.
În prezent rețeaua Natura 2000 acoperă 18% din suprafața terestră a Uniunii Europene și include nouă regiuni biogeografice (bioregiuni): Alpină, Atlantică, Boreală, Continentală, Macroneziană, Mediteraneeană, Pontică (Marea Neagră), Panonică și Stepică. România este statul membru cu cea mai mare diversitate biogeografică, pe teritoriul său fiind prezente cinci din cele nouă bioregiuni și anume: Pontică, Stepică, Continentală, Alpină și Panonică. Suprafața siturilor Natura 2000 din România acoperă în prezent 22,68% din suprafața terestră a țării.
Bioregiunea Stepică, a doua prezentată din seria celor cinci bioregiuni, se întinde în partea de E a României, cuprinzând Dobrogea, partea de SE a Moldovei și SE Câmpiei Române și anume Câmpia Bărăganului. Climatul stepic are un caracter continental excesiv, cu ierni foarte reci și veri calde și uscate. Vânturile calde sunt frecvente în timpul verii, iar precipitațiile sunt reduse. Condițiile climatice aspre, combinate cu solurile poroase și cu prezența vânturilor uscate, accentuează caracterul secetos al zonei. Peisajul este dominat de ierburi înalte și alte plante rezistente la secetă, arborii lipsind aproape cu desăvârșire, cu excepția zonelor situate de-a lungul cursurilor de apă sau din apropierea zonelor umede. Vegetația naturală de stepă include în special ierburi precum pirul, colilia și păiușul, dar și plante ierboase cum ar fi pelinul, buruiana cu cinci degete sau lumânărica. Majoritatea pajiștilor stepice au fost desțelenite și transformate în terenuri arabile, culturile de grâu, porumb, ovăz, orz, sfeclă de zahăr sau floarea soarelui înlocuind treptat vegetația naturală. Rozătoarele de mici dimensiuni precum popândăul sau marmota de stepă s-au adaptat bine la climatul cald și secetos, săpând în solul moale labirinturi. Abundența rozătoarelor mici atrage o serie de mamifere mai mari, precum dihorul pătat, dihorul de stepă și numeroase specii de păsări prădătoare precum șerparul, acvila de stepă, acvila de câmp, șoimul dunărean și șoimul călător. Fragmentarea antropică a habitatelor naturale din regiunea biogeografică stepică a condus la formarea unui întreg mozaic de habitate naturale, seminaturale și antropizate. Un element remarcabil este faptul că în bioregiunea stepică întâlnim cei mai bătrâni munți din țara noastră – Munții Măcinului, dar și cel mai tânăr pământ românesc – Delta Dunării.

Georgiana Papurică, muzeograf  - Secția Științele Naturii.