Muzeul Brailei

În cadrul ciclului de conferințe „Din lumea celor care nu cuvântă”, un colectiv al Secției de Științe ale Naturii format din Georgiana,Papurică muzeograf, și Cristian Lalu, conservator, a mers la Școala „Al. I. Cuza” din Brăila și a prezentat filmul Bioregiunea Continentală claselor a VI-a B, A VI-a C și a VI-a D în ziua de 3 mai. Această acțiune nu ar fi fost posibilă fără colaborarea doamnei profesor de biologie, Costea Camelia, căreia îi mulțumim încă o dată pe această cale. Manifestarea anterioară a fost un real succes și continuăm cu prezentarea celorlalte bioregiuni prezente pe teritoriul țării noastre. Activitatea a constat într-o scurtă prezentare, vizionarea filmului Bioregiunea Continentală și discuții legate de tema prezentată.
Biodiversitatea sau diversitatea ecologică semnifică diversitatea vieții de pe pământ și implică patru nivele de abordare: diversitatea ecosistemelor, diversitatea speciilor, diversitatea genetică și diversitatea etno-culturală. Deteriorarea și pierderea biodiversității reprezintă cea mai gravă amenințare la adresa mediului la scară mondială, alături de schimbările climatice, punând în pericol existența și dezvoltarea societății umane. În acest context a fost stabilit de către Uniunea Europeană, principalul instrument ce se opune tendinței actuale de pierdere a biodiversității și anume rețeaua Natura 2000. Această rețea include un eșantion reprezentativ din toate speciile și habitatele naturale de interes comunitar, fiind constituită din: 
- Arii Speciale de Conservare (Special Areas of Conservation – SAC) ce au ca bază Siturile de Importanță Comunitară (Sites of Community Importance – SCI) desemnate de fiecare stat membru. Tipurile de habitate naturale și speciile de interes comunitar ce constituie obiectivele de conservare din aceste situri sunt menționate în Directiva “Habitate”;
- Arii de Protecție Specială Avifaunistică (Special Protected Areas – SPA) desemnate pentru protecția speciilor de păsări sălbatice de interes comunitar menționate in Directiva „Păsări”.
Concepția Uniunii Europene pe baza căreia a fost creată rețeaua Natura 2000 pornește de la faptul că activitățile de conservare a biodiversității și cele de dezvoltare socio – economică durabilă sunt complementare, nu antagonice. Astfel, pentru conservarea unei zone și a unor specii nu trebuie exclusă desfășurarea unor activități economice noi sau tradiționale.
În prezent rețeaua Natura 2000 acoperă 18% din suprafața terestră a Uniunii Europene și include nouă regiuni biogeografice (bioregiuni): Alpină, Atlantică, Boreală, Continentală, Macroneziană, Mediteraneeană, Pontică (Marea Neagră), Panonică și Stepică. România este statul membru cu cea mai mare diversitate biogeografică, pe teritoriul său fiind prezente cinci din cele nouă bioregiuni și anume: Pontică, Stepică, Continentală, Alpină și Panonică. Suprafața siturilor Natura 2000 din România acoperă în prezent 22,68% din suprafața terestră a țării.
Bioregiunea Continentală acoperă peste un sfert din teritoriul Uniunii Europene, întinzându-se pe o fâșie largă de la vest la est pornind din centrul Franței. Clima se caracterizează în general prin contraste puternice între iernile reci și verile foarte călduroase, maximele depășind 400 C. Cu cât ne deplasăm spre est climatul devine din ce în ce mai pronunțat, iar condițiile extreme de căldură și frig, umezeală și secetă sunt frecvente, având un impact puternic asupra vegetației. O mare parte din terenuri au fost defrișate și asanate, fiind în general înlocuite cu terenuri agricole. Transformarea a fost de o asemenea anvergură încât acum această regiune biogeografică este numită „coșul cu pâine al Europei”. Peisajul este de regulă plat în nord și deluros în sud, excepție făcând luncile vaste din bazinul Dunării. 
În țara noastră, bioregiunea continentală este străbătută de Dunăre, unul din cele mai importante fluvii ale Europei, și de alte râuri mari precum Oltul, Mureșul sau Siretul. În această bioregiune se găsesc habitate de dune, de ape dulci, de pajiști și tufărișuri, de turbării și mlaștini, de stâncării și peșteri și habitate de pădure, toate propuse pentru a fi conservate.
Pădurile din cadrul bioregiunii continentale sunt constituite majoritar din foioase precum fagul, cerul, gorunul, carpenul și teiul.  Zone importante de fânețe și pășuni seminaturale sunt încă exploatate excesiv, pășunatul tradițional atrăgând numeroase specii protejate. Numărul speciilor de amfibieni, reptile și pești este considerabil. În această regiune se întâlnesc inclusiv specii endemice rare precum pietrarul, lostrița de Dunăre sau aspretele. Lostrița este  cel mai mare salmonid din România, aspretele este o fosilă vie, fiind cel mai rar pește din Europa și chiar din lume, el fiind contemporan cu ultimii dinozauri, cu peste 65 de milioane de ani în urmă. Speciile de mamifere de apă dulce sunt bine reprezentate. Observăm și prezența vidrei care deși este o specie destul de răspândită în numeroasele zonele umede, riscă să își diminueze numărul din cauza intervențiilor antropice. Pe Valea Oltului a fost reintrodus și castorul, care dispăruse din România din secolul al XIX – lea. Se întâlnesc și populații reprezentative ale celor trei specii de carnivore mari de interes comunitar, ursul, lupul și râsul, dar și mamifere de talie mică precum specii de lilieci.
Cunoașterea bioregiunilor României de către elevi reprezintă un element important în educația ecologică pentru mediul înconjurător a elevilor, ca viitori păstrători ai valorilor pe care natura ni le-a dăruit.

Georgiana Papurică, muzeograf - Secția de Științe ale Naturii

FOTO și VIDEO: Cristian Lalu (Muzeul Brăilei „Carol I”)