Dragi colegi,
În apropierea zilei de 15 ianuarie, când sărbătorim Ziua Culturii Naționale și 172 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, Muzeul Brăilei „Carol I”, partener al Inspectoratului Școlar Județean Brăila în derularea activităților culturale, ne propune să reflectăm asupra unor posibile activități care ar putea fi derulate la clasă.
Ca răspuns al inițiativei domnului profesor dr. Viorel Mortu, vă invit să parcurgeți materialul atașat și să alegeți acele activități care se pliază pe specificul claselor dumneavoastră, mai ales în cazul claselor de liceu, acolo unde dezbaterea pornind de la fragmentele preluate din publicistica lu Eminescu ar putea fi un exercițiu nu numai interesant, ci și util.
Am rugămintea de a aloca un timp special evenimentului care se apropie, așa cum știu că faceți de regulă, chiar dacă, în acest an, ziua de 15 ianuarie este sâmbăta.
Cu apreciere,
_______________________
Georgiana Troia
***
EMINESCU CEL DE TOATE ZILELE
Stimate colege, stimați colegi,
Ar fi păcat să lăsăm să treacă oricum ziua de 15 Ianuarie, ziua nașterii lui Mihai Eminescu, încununată de curând ca Zi a Culturii Naționale.
M-am gândit mult la efectul acestei zile în conștiința adolescenților noștri, mai ales că azi profesorii nu mai beneficiază de o ofertă curriculară care să le permită extindere și aprofundare în predarea miracolului eminescian.
Ce-i de făcut? Să citim în această zi doar vreo poezie? Să ascultăm cântece pe versuri de Eminescu? Mi se pare mult prea puțin. Să evocăm cei patru ani de studenție la Viena – ani miraculoși, cu izvorul tuturor marilor proiecte ale operei – model absolut de implicare în cultură? Să explicăm sensul tragic al biografiei, conform cărților apărute în ultimul deceniu? Să explicăm filozofia alcătuirii cuprinsului volumului „Poesii”, din 1884 (ordinea poeziilor ascunde o mare taină, de curând revelată)? Să le cerem elevilor să vadă în desenul arborescent de pe coperta primului volum numele Veronicăi Micle? Să dezbatem cu ei decalogul existențial din „Glossă”? Să analizăm rolul fundamental al unor virgule în textul eminescian? (Diferența între „Ce-ți pasă ție, chip de lut...” și „Ce-ți pasă ție chip de lut dacă...”, din „Luceafărul”?
Să le explicăm șăgălnicia afirmației: „Mă simt fericit ca o virgulă într-un vers de Eminescu?”
Și exemplele se pot înmulți, dar fără să am sentimentul că am găsit poarta prin care pătrundem în opera eminesciană și clădim în sufletul elevilor opțiuni.
Pentru a facilita cunoașterea operei lui Eminescu, cu efecte durabile în timp asupra conștiinței adolescenților, am ales din zona cea mai ignorată de public – publicistica poetului – câteva fragmente care și azi înfioară prin exactitatea diagnozei. Semn că atunci când scria „Tot ce-a fost ori o să fie / În prezent le-avem pe toate” poetul viza o fatalitate istorică, un timp încremenit, în care, vorba lui Fănuș Neagu, numai aerul se primenește!
Nu vreau să spun doar că Eminescu este contemporanul nostru, cum se spunea cândva, ci mult mai mult, că în concepția lui despre destinul românesc plutește o fatalitate care l-a îngrozit pe E. M. Cioran și l-a revoltat pe Petre Țuțea. Textele pe care le-am ales sunt o provocare, una dintre mai multe posibile.
Eu doar propun. Dacă însă veți găsi ceva mai bun, faceți cum vă e voia. Oricum, nu lăsați „să se lepede / Clipa cea repede / Ce ni/vi s-a dat”!
Cu vechea admirație,
Prof. dr. Viorel Mortu
Texte pentru dezbatere cu elevii
I. „Răul esențial ce amenință vitalitatea poporului nostru este demagogia”.
II. „Secretul vieții lungi a unui stat este păstrarea ierarhiei meritului”.
III. „Nu mai există o altă deosebire între oameni, decât cea pe care o stabilește banul, oricum ar fi câștigat”.
IV. „Nu poate o nație să fie pururea condusă de neadevăr și de corupțiune”.
V. „Peste tot credințele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, amenință toată clădirea măreață a civilizației creștine”.
VI. „Clasele improductive, (...) oamenii ce încurcă două buchi pe hârtie și aspiră a deveni deputați și miniștri, advocații, s-au înmulțit cu asupra de măsură, dau tonul, conduc opinia publică, fericesc nația în fiecare zi, pe hârtie.”
VII. „Astfel, trădătorul numindu-se geniu, plagiatorul erou, pungașul mare financiar, panglicarul om politic, cămătarul negustor, speculantul de idei om cu principii și speculanta de sineși femeie onestă, judecata poporului nostru s-a falsificat din ce în ce și, la formarea sferelor sale ideale, el a pierdut pretutinderea punctul de plecare sănătos”.
