Muzeul Brailei

După terminarea studiilor, Emilia Dumitrescu s-a întors la Brăila, lângă Împărăţia Apelor, cum numea ea Bălţile Brăilei. A cunoscut bine locurile pentru că le-a străbătut de mii de ori, începând din copilărie, şi a fost martor la dispariţia lor, produsă prin îndiguirea Insulei Mari.

Expoziţia deschisă la Galeria Gheorghe Naum a Muzeului Brăilei, pe care vă invităm să o vizitaţi până la 31 iulie, cuprinde 22 de acuarele realizate între anii 1967 şi 1975, majoritatea fiind naturi moarte cu păsări.

*

Desprinse din lumea nemărginită a bălţilor sau din lumina grădinii, peisajele de poveste, naturile moarte cu vietăţi ale apelor, fructele şi florile continuă să păstreze viaţa în încremenirea avântului unui zbor, în sinuozitatea alunecării în adâncuri necunoscute, revărsând, în armonii cromatice, polen, miresme şi seve dulci.
Peisajele, locuri sacre ocrotite de arborii aşezaţi asemeni coloanelor unui templu, oglindesc trecerea anotimpurilor şi ilustrează tumultul naturii. Această dimensiune ritualică a naturii predomină în compoziţiile cu păsări şi peşti, legate prin caracterul existenţei lor în medii echivalente cu atemporalitatea şi prin condiţia lor de fiinţe sacrificate, se remarcă în liniile arcuite ce se pierd şi reapar asemenea unor acumulări tensionate în densitatea penajului păsărilor sau în accentele cenuşii ce subliniază transparenţa străvezie a solzilor.
Şi pentru a aureola şi a da strălucire acestei atmosfere încărcate de greutatea atâtor materii pulverizate, Emilia Dumitrescu a deschis, prin motivul florilor, un tip de sensibilitate specific simbolismului baudelairian.
Demersul ei poate fi considerat, în contextul artistic al vremii, o prelungire a tipului de figurativism liric cu modulaţii cromatice fove şi, în unele cazuri, expresioniste, demers considerat în perioada anilor 1965-1970 o etapă de înnoire a artei de tip realist.