Muzeul Brailei

În perioada iunie-iulie, la Muzeul Brăilei - Secţia de Ştiinţe ale Naturii, va fi deschisă publicului expoziţia foto-documentară Endemisme floristice din România.
Expoziţia îşi propune ca şi obiectiv principal, să ofere publicului posibilitatea de a cunoaşte aşa-numitele plante endemice, respectiv acele plante al căror areal de răspândire este limitat doar la anumite regiuni sau numai pe teritoriul României.
Pe lângă imaginile color aferente fiecărei specii în parte, expoziţia oferă publicului vizitator informaţii cu privire la speciile de plante endemice, unele rare, altele chiar dispărute sau în curs de dispariţie. Tocmai din acest motiv, mesajul pe care dorim să îl transmitem constă în special în conştientizarea importanţei pe care ar trebui să o acordăm ocrotirii acestor plante care cresc pretutindeni în jurul nostru şi totodată nicăieri altundeva în lume.
Endemitele din flora României reprezintă o categorie de plante foarte eterogenă, care nu se aseamănă între ele taxonomic, ecologic, arealogic şi genetic, decât parţial. Aceasta pentru că sunt cazuri în care mai multe specii endemice, aparţin la un singur gen (Dianthus, Draba, Festuca, Centaurea etc.) sau familie (Caryophyllaceae). Arealul multora dintre ele, ca, de pildă, al celor carpatice în bună parte, este separat sau chiar izolat. Singurul criteriu care le reuneşte, şi anume - întinderea arealului lor numai pe teritoriul ţării noastre-, este cu totul arbitrar.
Cele mai numeroase endemite le găsim în zonele înalte (subalpine şi alpine) ale Carpaţilor, adică în aşa-zisul ,,gol al munţilor”.
Stâncăriile sunt un adevărat paradis al plantelor endemice. Aproape fiecare familie vegetală este reprezentată aici. Crăpăturile adăpostite şi poalele umbrite ale pietrelor sunt luate în stăpânire de saxifrage şi clopoţei. Poate cel mai atrăgător clopoţel este Campanula carpatica, prin tufele lui dese şi cupele mari şi larg deschise.
Se apreciază, în general - cel puţin pentru flora României - că endemismul este slab reprezentat în zona de câmpie şi colinară. Această opinie s-ar întemeia pe următoarele argumente:
- uniformitatea mediului de viaţă (substrat, climat etc.);
- originea mai târzie a speciilor de la şes, care nu au ajuns să diferenţieze taxoni noi;
- activitatea deranjantă şi permanentă a omului, mai ales asupra substratului.
Însă, aceast lucru nu înseamnă că la câmpie nu sunt endemite (Fumaria jankae, Ornithogalum orthophyllum subsp. psammophilum) sau subendemite (Serratum bulgarica, Iris  brandzae).
Endemitele pot fi grupate după diferite criterii şi anume: culoarea florilor, înălţimea tulpinii, ecologie, areal, cenologie, origine şi vechime, precum şi pe familii  botanice.  Un  criteriu obiectiv de cercetare taxonomică a endemitelor este cel pe familii  botanice.
    Plantele endemice au o importanţă ştiinţifică aparte. Endemitele din ţara noastră, multe fără nicio importanţă practică majoră astăzi, în viitor ar putea trece în grupa celor utile, în urma unor cercetări cu alte mijloace decât cele de care dispunem astăzi.
    Deasemenea, acestea au şi o importanţă economică prin faptul că cele mai multe au flori sau frunze atrăgătoare pentru care pot fi cultivate în diferite locuri în scop ornamental. Altele prezintă o anumită importanţă cultivate în scop medicinal sau utilizate în scop furajer pe pajiştile din munţii înalţi în care domină.
    Deoarece reprezintă o bogăţie naturală a patrimoniului natural naţional, aceste plante ar trebui să fie apreciate la o valoare inestimabilă. Endemitele, în general, au fost cuprinse pentru păstrare în rezervaţii sau parcuri naturale, uneori create special pentru ele, deoarece s-a constatat că numai în cadrul cenotic înjghebat de-a lungul vremii pot supravieţui.
Fiecare om poate şi trebuie să devină un apărător al naturii, numai astfel vom reuşi să salvăm rarităţile şi să păstrăm integritatea genofondului natural al ţării noastre.
Cu toţii trebuie să contribuim la cunoaşterea, păstrarea, înmulţirea şi valorificarea endemitelor din flora României.

dr. Nicolae Onea, şef Secţie Ştiinţele Naturii