Evenimente
Expoziția de pictură ROMEO VOINESCU , deschisă în corpul principal al Muzeului Brăilei "Carol I" (Piaţa Traian nr. 3, etajul I)

Romeo Voinescu | „Migdali albi” | Rodos, 1972 | pastel pe hârtie | Muzeul Brăilei „Carol I”.
Un important rol formator l-au avut, pentru Romeo Voinescu - pictor, ilustrator, ceramist, designer şi inventator ROMEO VOINESCU (n. 1925, Brăila) - cele două stagii de specializare în străinătate – unul la Academia de Arte Frumoase Pietro Vannucci din Perugia (1963), celălalt la Academia de Arte Frumoase din Atena (1972) – stagii care, pe lângă familiarizarea cu învăţământul artistic occidental contemporan, i-au prilejuit şi contactul direct cu arta clasică a Europei Mediteraneene. Călătoriile de documentare întreprinse atunci s-au concretizat, după revenirea în ţară, în expoziţia „Note de drum”, deschisă în 1974 la Bucureşti.
Graţie generozităţii artistului, o parte dintre lucrările care au alcătuit acea expoziţie se află astăzi în patrimoniul Muzeului Brăilei „Carol I”. Cele mai multe sunt picturi în ulei pe pânză sau carton, dar se află printre ele şi câteva lucrări de grafică, aşa cum este acest pastel realizat în 1972 în Insula Rodos.
Dintre toate motivele pe care le putea oferi Grecia deceniului al optulea, privirea artistului alege să izoleze un colţ de natură care păstrează intactă frumuseţea atemporală, intrinsec clasică a peisajului mediteraneean. Suntem în faţa unui gen cu o tradiţie venerabilă, dar puţin, dacă nu cu totul excepţional cultivat în a doua jumătate a secolului al XX-lea: peisajul bucolic, recognoscibil aici în toate datele lui esenţiale - vegetaţia care amenajează „scenografic” spaţiul, lumina atot-învăluitoare, apropierea apei, compania blândă şi prietenoasă a animalelor. Definitorie este impresia de calm, echilibru şi seninătate. Civilizaţia însăşi, amintită metonimic de clădirea şi drumul vizibile către extremităţile imaginii, este o prezenţă benignă, asimilabilă.
Accentul cel mai puternic în imagine este dat de cei trei migdali albi, ale căror siluete lipsite, aproape, de volum sunt, totuşi, atât de pregnante, încât structurează întreaga compoziţie. Ca trei prezenţe îngereşti, suprafireşti, ori ca trei stâlpi de lumină, cei trei migdali albi par să semnifice – prin nota de stranietate voit accentuată de artist – „armătura” metafizică ce subîntinde orice frumuseţe pământească.
Alina-Ruxandra Mircea
Muzeograf
Graţie generozităţii artistului, o parte dintre lucrările care au alcătuit acea expoziţie se află astăzi în patrimoniul Muzeului Brăilei „Carol I”. Cele mai multe sunt picturi în ulei pe pânză sau carton, dar se află printre ele şi câteva lucrări de grafică, aşa cum este acest pastel realizat în 1972 în Insula Rodos.
Dintre toate motivele pe care le putea oferi Grecia deceniului al optulea, privirea artistului alege să izoleze un colţ de natură care păstrează intactă frumuseţea atemporală, intrinsec clasică a peisajului mediteraneean. Suntem în faţa unui gen cu o tradiţie venerabilă, dar puţin, dacă nu cu totul excepţional cultivat în a doua jumătate a secolului al XX-lea: peisajul bucolic, recognoscibil aici în toate datele lui esenţiale - vegetaţia care amenajează „scenografic” spaţiul, lumina atot-învăluitoare, apropierea apei, compania blândă şi prietenoasă a animalelor. Definitorie este impresia de calm, echilibru şi seninătate. Civilizaţia însăşi, amintită metonimic de clădirea şi drumul vizibile către extremităţile imaginii, este o prezenţă benignă, asimilabilă.
Accentul cel mai puternic în imagine este dat de cei trei migdali albi, ale căror siluete lipsite, aproape, de volum sunt, totuşi, atât de pregnante, încât structurează întreaga compoziţie. Ca trei prezenţe îngereşti, suprafireşti, ori ca trei stâlpi de lumină, cei trei migdali albi par să semnifice – prin nota de stranietate voit accentuată de artist – „armătura” metafizică ce subîntinde orice frumuseţe pământească.
Alina-Ruxandra Mircea
Muzeograf
