Muzeul Brailei

În perioada iulie-septembrie 2016, la Muzeul Brăilei ”Carol I” - Secţia de Ştiinţe ale Naturii din Parcul Monument, va fi deschisă foto-expoziţia intitulată „Arta camuflajului”.
Expoziţia prezintă o serie de viețuitoare – vertebrate și nevertebrate dindiferite medii de viață - şi diversele lor modalităţi de a se camufla în natură, fie dinnevoia de apărare, fie pentru a-şi procura hrana.
În fiecare habitat în care există prădători are loc un război tacit. Armele sunt culorile şi formele, iar una dintre strategiile folositeatât de vânatcât şi deprădători este camuflajul.
Timp de milioane de ani, arta camuflajului laviețuitoare a progresat odată cu dezvoltarea formelor fizice şi a tipurilor de comportament, rezultatul constând într-un număr mare de trucuri şi capcane uluitoare ale culorilor.
Numeroase animale, pentru a nu fi observate de inamici, au culoarea asemănătoare cu cea a mediului înconjurător. Fenomenul este comun la insecte și foarte răspândit la pești, amfibieni, reptile, păsări și mamifere.
Alte animale își adaptează culoarea la mediu, împrumutând o haină albă pe timpul iernii (de ex. iepurii zăpezilor, cocoşii de munte, vulpea polară, ursul polar, lupul polar, bufnița polară etc.). Aceleași animale, în anotimpurile calde au culoarea pământie sau asemănătoare vegetației din regiunea în care trăiește.
Pentru animalele din alte regiuni este nevoie de un camuflaj mult mai colorat. Un număr mare de reptile şi de amfibieni, în special cameleonii, îşi pot schimba culoarea extrem de repede pentru a se contopi cu mediul înconjurător. Deasemenea, caracatiţele şi sepiile îşi pot inunda corpul cu valuri de culori puternice cu o viteză foarte mare - devin negre din alb în 2/3 de secundă.
Unii gândaci, neputând să-și adapteze culoarea la mediu, se acoperă cu calcarul, nisipul sau noroiul din de pe sol, transformându-se într-un ”bulgăraș” umblător.
La animalele erbivore din savană care trăiesc în turme, petele sau dungile distincte de culoare distrag atenţia prădătorului (zebra), în timp ce nuanţele contrastante ale altor părţi ale corpului animalului se contopesc în mediul înconjurător (antilopa). Rezultatul este un amestec de fragmente optice, asemănătoare cu obiecte lipsite de viaţă.
Animalele nou-născute mor adesea în primele zile ale vieţii pentru că nu sunt destul de puternice pentru a se apăra sau pentru a fugi de prădători. În unele cazuri, camuflajul le oferă un anumit grad de protecţie, ca de ex. puii multor specii de cervide care sunt pestriţi pentru a imita lumina pătată de pe solul pădurilor.
Multe animale imită obiecte lipsite de viaţă pentru a se apăra sau în cazul prădătorilor pentru a se ascunde de vânat. Forma corpului viermelui de mătase seamănă cu structura frunzelor hranei sale preferate. Cu pielea adânc fisurată pentru a semăna cu un buştean în apă, crocodilul pierde puţină energie cu vânătoarea. Deşi se deplasează greoi pe uscat, el nu rămâne înfometat pentru că toate prăzile trebuie să se adape...
În adâncul mărilor, unde nu poate pătrunde lumina naturală, cel puţin 1.500 de specii de peşti sunt bioluminiscenţi - rezultatul unei reacţii chimice –, sau transparenți,fenomen care îi ajută atât la vânătoare cât şi pentru camuflaj. Unele vietăţi acvatice au devenit aproape invizibile, atât de perfect se contopesc cu mediul lor lichid.
Însă, homocromia devine utilă numai în anumite împrejurări, în anumite momente, împletită cu anumite comportamente, în timp ce în alte împrejurări ea este inutilă, speciile găsind alte căi de adaptare și supraviețuire.
Mai multe aspecte cu privire la ”arta camuflajului” pot fi descoperite vizitând expoziția noastră în perioada sus menţionată.