Evenimente
Foto-expoziţia „LUPTA PENTRU EXISTENȚĂ ÎN LUMEA VIE”, la Muzeul Brăilei „Carol I” - Secţia Ştiinţele Naturii
Muzeul Brăilei „Carol I” – Secţia de Ştiinţe ale Naturii, organizează în perioada noiembrie 2017-ianuarie 2018 foto-expoziţia intitulată „Lupta pentru existență în lumea vie".
Dintotdeauna în natură a existat o concurenţă vitală, aşa-numita competiţie între indivizii aceleiaşi specii, care stă la baza selecţiei naturale. Dar această luptă de supravieţuire, dusă pentru teritoriu, pentru femele, pentru hrană, reprezintă doar o latură a proceselor dinamice din sânul naturii.Alături de aceasta, există şi latura opusă, colaborarea între specii, întrajutorarea între indivizii aceleiaşi specii- și nu numai -, la fel de puternice, la fel de eficiente şi utile pentru supravieţuire şi perfecţionare.
Condițiile naturale de pe Pământ sunt variate, dar nu întotdeauna optime pentru viață. Însă ființele vii se adaptează excelent la toate: la frig și arșiță, la secetă și inundații; ele nu populează numai suprafața pământului, ci și aerul, apa și solul. Până și în apa fierbinte, în izvoarele termale, în ghețarii „veșnici” de pe culmile munților ori în peșteri, savanții mai descoperă și astăzi, destul de multe ființe vii dintre cele mai variate.
Atunci când se produce, o modificare importantă a mediului (temperatură, nivel al mărilor, compoziția atmosferei etc.) antrenează întotdeauna o tulburare a comunităților de viețuitoare. Unele specii dispar, altele se înmulțesc peste măsură și altele se formează prin adaptare.
Chiar în absența unor modificări globale ale mediului, pentru o specie condițiile „obișnuite” de viață sunt suficient de schimbătoare ca să aibă drept consecință o reînnoire constantă. De exemplu, există o adevărată „cursă a înarmărilor” între prădători și pradă. Primii își îmbunătățesc mereu echipamentul senzorial, viteza, strategiile, eventual veninurile etc. În același timp și prada se adaptează la aceste progrese și își perfecționează camuflajul, tehnicile de fugă, propriile aptitudini de detectare a pericolului, de sintetizare a antidoturilor etc.
Totalitatea acestor procese de adaptare a viețuitoarelor la provocările mediului ambiant reprezintă de fapt o evoluție a speciilor. Evoluția lumii vii este un proces complex, în continuă dezvoltare, de o importanță vitală atât pentru ființa umană, cât și pentru viețuitoare în general.
Dintotdeauna în natură a existat o concurenţă vitală, aşa-numita competiţie între indivizii aceleiaşi specii, care stă la baza selecţiei naturale. Dar această luptă de supravieţuire, dusă pentru teritoriu, pentru femele, pentru hrană, reprezintă doar o latură a proceselor dinamice din sânul naturii.Alături de aceasta, există şi latura opusă, colaborarea între specii, întrajutorarea între indivizii aceleiaşi specii- și nu numai -, la fel de puternice, la fel de eficiente şi utile pentru supravieţuire şi perfecţionare.
Condițiile naturale de pe Pământ sunt variate, dar nu întotdeauna optime pentru viață. Însă ființele vii se adaptează excelent la toate: la frig și arșiță, la secetă și inundații; ele nu populează numai suprafața pământului, ci și aerul, apa și solul. Până și în apa fierbinte, în izvoarele termale, în ghețarii „veșnici” de pe culmile munților ori în peșteri, savanții mai descoperă și astăzi, destul de multe ființe vii dintre cele mai variate.
Atunci când se produce, o modificare importantă a mediului (temperatură, nivel al mărilor, compoziția atmosferei etc.) antrenează întotdeauna o tulburare a comunităților de viețuitoare. Unele specii dispar, altele se înmulțesc peste măsură și altele se formează prin adaptare.
Chiar în absența unor modificări globale ale mediului, pentru o specie condițiile „obișnuite” de viață sunt suficient de schimbătoare ca să aibă drept consecință o reînnoire constantă. De exemplu, există o adevărată „cursă a înarmărilor” între prădători și pradă. Primii își îmbunătățesc mereu echipamentul senzorial, viteza, strategiile, eventual veninurile etc. În același timp și prada se adaptează la aceste progrese și își perfecționează camuflajul, tehnicile de fugă, propriile aptitudini de detectare a pericolului, de sintetizare a antidoturilor etc.
Totalitatea acestor procese de adaptare a viețuitoarelor la provocările mediului ambiant reprezintă de fapt o evoluție a speciilor. Evoluția lumii vii este un proces complex, în continuă dezvoltare, de o importanță vitală atât pentru ființa umană, cât și pentru viețuitoare în general.
Dr. Nicolae Onea, şef Secţia Ştiinţele Naturii
