Muzeul Brailei

În perioada martie-aprilie 2013, la Muzeul Brăilei – Secţia de Ştiinţe ale Naturii din Parcul Monument, va fi deschisă foto-expoziţia: "Tundra, cel mai rece ţinut vegetal". Expoziţia prezintă, sub forma unor planşe color cu textul informativ aferent, flora specifică zonelor reci de tundră.
Tundra este o zonă cu vegetaţie ierboasă, subarbustivă şi arbustivă scundă, caracterizată de un climat aspru polar. Este localizată la ambele emisfere polare, astfel că există o tundră arctică (boreală) şi una antarctică (australă). Specialiştii descriu însă şi o tundră alpină: în zonele montane, la altitudini mari, chiar şi în regiunile calde şi temperate ale planetei, vegetaţia e pipernicită, întocmai ca în zonele de tundră arctice. Diferenţa constă în faptul că la nord, în cursul verii, nopţile sunt extrem de scurte, ceea ce e favorabil vegetaţiei. Dar nu toate speciile din tundra nordică trăiesc şi în zona alpină a munţilor sau invers. În consecinţă, vegetaţia tundrei este alcătuită din specii de plante exclusiv nordice, specii exclusiv sudice şi specii arcto-alpine (oreotundrale).
Flora tundrei este foarte săracă, comparativ cu cea a altor regiuni geografice de pe glob. Date fiind condiţiile aspre de mediu (perioada scurtă de vegetaţie, vânturi, îngheţ peren, soluri reci şi suprasaturate cu apă), plantele tundrei şi-au dezvoltat adaptări caracteristice. Acestea au înălţimi reduse, unele au tulpini târâtoare, de obicei sunt perene, şi prezintă un sistem radicular superficial; majoritatea speciilor au rădăcini îngroşate ce servesc ca organe de rezervă. Deasemenea, predomină muşchii şi lichenii, gramineele, unele plante cu flori viu colorate, dar şi arbuştii pitici sau tufişurile scunde.
Deoarece perioada de vegetaţie este scurtă şi creşterea înceată, din tundră lipsesc copacii; numai la limita sudică, în silvotundră, cresc arbori care fac trecerea spre zonele de păduri. Un alt aspect care justifică lipsa copacilor din tundră este legat de faptul că vegetaţia ce se formează în această zonă cu greu se poate fixa de substrat, datorită solului de natură scheletică care ocupă cele mai întinse porţiuni dar şi din cauza vânturilor puternice care dezrădăcinează vegetaţia în mod continuu.
Vegetaţia tundrelor în general se diferenţiază în funcţie de condiţiile de viaţă existente de la un loc la altul, fiind distribuită pe cel mult două straturi. Primul strat este format din muşchi şi licheni asociaţi cu plantele erbacee din familiile Ciperaceae şi Poaceae (graminee), semi-arbuşti sempervirescenţi şi caducifoliaţi cum sunt afinul, merişorul, arginţica, sălciile pitice. Al doilea nivel îl formează stratul de arbuşti cu frunze căzătoare, constând din mesteceni şi anini pitici. În zonele cu climat aspru şi uscat, vegetaţia este unistratificată, scundă, de 5-10 cm înălţime, formată numai din muşchi şi licheni, presărată pe alocuri cu unele ciperacee şi poacee. Deasemenea, în tundră există şi subarbuşti, constând din ericacee de statură mică.
Astfel, tundra se prezintă sub forma unui mozaic de tufişuri pitice, ierburi aspre, muşchi şi licheni printre care răsar, în timpul scurtei veri, flori micuţe, cu aspect de perniţe, mai mult sau mai puţin colorate, ce acoperă întinderi nesfârşite.
Odată cu înaintarea spre iarnă, din explozia de viaţă vegetală va rămâne doar o amintire - iarba pălită de gerul aspru, presărată ici-colo cu copaci şi, deja, cu petice de zăpadă anunţând deja iarna care se apropie. În curând, în decursul a câtorva săptămâni, gheaţa şi zăpada vor cuprinde totul - pământ şi ape -, tundra transformându-se, pentru câteva luni, într-un pustiu alb. Grosimea stratului de zăpadă poate ajunge până la 30 cm în tundrele europene şi până la 25 cm în tundrele asiatice. Pe de altă parte, însă, lipsa zăpezii poate produce îngheţul veşnic.
Vara, solul se dezgheaţă pe o mică adâncime (30 - 35 cm) cu excepţia celui nisipos unde dezgheţul se face până la adâncimea de 160 cm. Sub această adâncime solul nu se dezgheaţă niciodată. Stratul de gheaţă se comportă ca un răcitor (permafrostul). Este impermeabil şi condiţionează înmlăştinirea. În asemenea condiţii dure de viaţă, plantele sunt nevoite să lupte, an de an, pentru a supravieţui şi a se perpetua...
Aceasta este tundra - un mediu de viaţă aspru, cu climă dură, cu ierni lungi cât trei sferturi de an, cumplit de reci şi viscoloase, cu veri scurte, în care parcă totul se grăbeşte să răsară, să înflorească, să se înmulţească, să rodească... înainte de a veni din nou iarna. Cu toate acestea, oricât de rece şi neprimitoare ar părea, tundra are o frumuseţe a ei, aparte, emoţionantă şi – contrar aparenţelor – este plină de viaţă.