Muzeul Brailei

Foto-expoziția „Viața în tundră” este deschisă în perioada ianuarie - martie 2023, la Muzeul Brăilei „Carol I” – Secția Științele Naturii (Parcul Monument)
Expoziția prezintă în imagini vegetația specifică zonelor reci de tundră, care se remarcă prin prisma condițiilor asemănătoare regiunilor deșertice.
Tundra este o regiune cu vegetație predominant ierboasă, subarbustivă și arbustivă scundă, caracterizată de un climat aspru polar. Este localizată la ambele emisfere polare, astfel că există o tundră arctică (boreală) și una antarctică (australă). 
 Flora tundrei este foarte săracă, comparativ cu cea a altor regiuni geografice de pe glob 
(aproximativ 1700 de specii). Date fiind condițiile aspre de mediu (perioada scurtă de vegetație, vânturi reci, îngheț peren, soluri reci și suprasaturate cu apă), plantele tundrei și-au dezvoltat adaptări caracteristice. Acestea au înălțimi reduse, unele au tulpini târâtoare, de obicei sunt perene, și prezintă un sistem radicular superficial; majoritatea speciilor au rădăcini îngroșate ce servesc ca organe de rezervă. De asemenea, predomină mușchii și lichenii, gramineele, unele plante cu flori viu colorate, dar și arbuștii pitici sau tufișurile scunde.
Deoarece perioada de vegetație este scurtă și creșterea înceată, din tundră lipsesc copacii; numai la limita sudică, în silvotundră, cresc arbori care fac trecerea spre zonele de păduri. Un alt aspect care justifică lipsa copacilor din tundră este legat de faptul că vegetația ce se formează în această zonă cu greu se poate fixa de substrat, din cauza solului de natură scheletică care ocupă cele mai întinse porțiuni dar și din cauza vânturilor puternice care dezrădăcinează vegetația în mod continuu.
Vegetația tundrelor în general se diferențiază în funcție de condițiile de viață existente de la un loc la altul, fiind distribuită pe cel mult două straturi. Primul strat este format din mușchi și licheni asociați cu plantele erbacee din familiile Ciperaceae și Poaceae (graminee), semi-arbuști sempervirescenți și caducifoliați cum sunt afinul, merișorul, argințica, sălciile pitice. Al doilea nivel îl formează stratul de arbuști cu frunze căzătoare, constând din mesteceni și anini pitici. În zonele cu climat aspru și uscat, vegetația este unistratificată, scundă, de 5-10 cm înălțime, formată numai din mușchi și licheni, presărată pe alocuri cu unele ciperacee și poacee. De asemenea, în tundră există și subarbuști, constând în ericacee de statură mică.
Astfel, tundra se prezintă sub forma unui mozaic de tufișuri pitice, ierburi aspre, mușchi și licheni printre care răsar, în timpul scurtei veri, flori micuțe, cu aspect de pernițe, mai mult sau mai puțin colorate, ce acoperă întinderi nesfârșite.
Odată cu înaintarea spre iarnă, din explozia de viață vegetală va rămâne doar o amintire – iarba pălită de gerul aspru, presărată ici-colo cu copaci și, deja, cu petice de zăpadă anunțând deja iarna care se apropie. În curând, în decursul a câtorva săptămâni, gheața și zăpada vor cuprinde totul – pământ și ape -, tundra transformându-se, pentru câteva luni, într-un pustiu alb. Grosimea stratului de zăpadă poate ajunge până la 30 cm în tundrele europene și până la 25 cm în tundrele asiatice.
Pe de altă parte însă, lipsa zăpezii poate produce înghețul veșnic. Vara, solul se dezgheață pe o mică adâncime (30 – 35 cm) cu excepția celui nisipos unde dezghețul se face până la adâncimea de 160 cm. Sub această adâncime solul nu se dezgheață niciodată. Stratul de gheață se comportă ca un răcitor (permafrostul). Este impermeabil și condiționează înmlăștinirea. În asemenea condiții dure de viață, plantele sunt nevoite să lupte an de an, pentru a supraviețui și a se perpetua.
Aceasta este tundra – un mediu de viață aspru, cu clima dură, cu ierni lungi cât trei sferturi de an, uneori cumplit de reci și viscoloase, cu veri scurte, în care parcă totul se grăbește să răsară, să înflorească, să se înmulțească, să rodească… înainte de a veni din nou iarna. Cu toate acestea, oricât de rece și neprimitoare ar părea, tundra are o frumusețe a ei, aparte și – contrar aparențelor – este plină de viață. 

Dr. Nicolae Onea, șef Secția Științele Naturii.