Muzeul Brailei

Poetul Gheorghe Lupaşcu a petrecut împreună cu noi o oră din Marea Sărbătoare a Vieţii, împlinirea a 75 de ani de la primul său strigăt în Lume.

Invitat: Trio Milonga (chitară clasică) - Alexandra Gurgu, Marius Şerban, Mădălin Nedelcu.

Au citit: Balaban Luisa, Bălțat Alexandra, Bran Maria-Alexandra,
Chiprian Alexandra-Ana, Crăciun Nicoleta-Andreea, Cristea Adelina-Daniela, Dodan Bianca-Ştefania, Hornea Andreea-Mihaela, Mecea Cristina-Ioana, Stoian Rodica-Ionela, Șerban Adriana-Rodica, Trancă Laura-Florentina şi Vasiu Luiza-Andrada, eleve la Colegiul Naţional "Gheorghe Munteanu Murgoci"; Jalbă Alina, de la Liceul Pedagogic "Dumitru Panaitescu Perpessicius" şi Rîșnoveanu Ana- Maria, Colegiul Naţional "Nicolae Bălcescu".

Ideea, selecţia şi scenariul întâlnirii - "Prinţul din Alcandoria".
Realizarea decorului - Mariana Bogdan.
Organizare, coordonare - Maria Stoica.

Poetul Gheorghe Lupaşcu s-a născut la Berteştii de Jos, într-o zi de 18 aprilie 1940 (în actele oficiale este trecut 20 aprilie, data înregistrării naşterii la starea civilă).
În anul 1966 a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti.
A publicat 19 volume de poezie, dintre care două antologii, şi o monografie (Teatrul “Maria Filotti”). Alte 3 volume (2 de versuri şi 1 de povestiri) au circulat sub formă de samizdat.
Din 1980 este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Braşov. Anul acesta, în cadrul celei de-a XII-a ediţii a Târgului Internaţional de Carte şi Muzică LIBRIS Braşov, i s-a decernat Premiul OPERA OMNIA pentru volumul “Vocaţia Osândei”, apărut la Editura Tipo Moldova, Iaşi 2013.

Opera lui Gheorghe Lupaşcu se compune din patru realităţi poetice: Divinitatea, Natura, Istoria, Sinele. Este elogiul poetului adus spaţiului în care s-a născut, Bărăganul, şi locului în care trăieşte, Brăila. Poetul găseşte în poezia populară sau în cea cultă veche, uneori în formă, alteori în vocabular, filoane de sevă lirică pură, dar se defineşte drept căutătorul formei perfecte şi creatorul unui limbaj poetic original din care răzbate natura sa duală: vitalitatea trupului şi nevoia de asceză a spiritului.