Muzeul Brailei

 
IN MEMORIAM. COMISARUL - EROU ALEXANDRU POPOVICI.
După retragerea autorităţilor în Moldova, în toamna şi iarna anului 1917, au fost lăsaţi special, în teritoriul ocupat de inamic, polițiști instruiți pentru organizarea mişcării de rezistenţă a populaţiei românești împotriva ocupaţiei străine, precum şi o reţea informativă care să culeagă şi să transmită informaţii utile Comandamentului Militar din Moldova. În apropierea liniei frontului s-au constituit adevărate reţele informative care urmăreau mişcările inamicului, descopereau planurile lui de luptă şi luau măsuri pentru dejucarea lor. 
În timp de război Poliţia a îndeplinit şi misiuni speciale precum asigurarea ordinii în spatele frontului şi operaţiuni de evacuare sau de retragere, dar şi de obţinere şi transmitere de informaţii privind trupele germane. 
Unul dintre eroii acelor vremuri a fost comisarul Alexandru-Emil Popovici (n. 1862 – d. 1917), bucureștean, transferat în anul 1916, pe postul de comisar III, la Poliţia Portului Brăila. 
Alexandru Popovici a creat o adevărată reţea informativă, fiind ajutat în culegerea informațiilor despre trupele germane și armamentul aflat în portul Brăila, de elevii de la liceul „Nicolae Bălcescu” din localitate și alți patrioți români. 
Notau zilnic informații codificate pe hârtie, le introduceau în sticle închise ermetic și le aruncau în Dunăre pentru ca valurile să le ducă la Galaţi, unde erau culese de oamenii serviciilor de informaţii româneşti. 
Agenţii din subordinea lui l-au ajutat cu informaţii privind flota militară germană de pe Dunăre şi despre piesele de artilerie trimise spre Moldova. Pe baza acestor informaţii s-au putut contracara mai multe atacuri ale forţelor inamice şi s-au putut întreprinde o serie de raiduri aeriene româneşti asupra unor obiective militare din zona portului Brăila, care au provocat grele pierderi inamicului. 
În vara anului 1917 au fost bombardate mai multe depozite de arme şi muniţii, iar trupele germane care se îndreptau spre front, precum şi vasele încărcate cu armament au fost atacate pe neaşteptate, înregistrându-se numeroase pierderi umane şi materiale în rândul inamicului. 
La un moment dat însă, poliţia militară germană a pescuit, din apele Dunării, o sticlă închisă în interiorul căreia se afla o schiţă, precum şi alte notiţe cu privire la depozitele din port. Au fost analizate hârtiile la laborator şi s-a ajuns la concluzia că autorul lor era însuşi comisarul Poliţiei Portului Brăila, Alexandru Popovici, care, de altfel, avea şi acces la toate obiectivele descrise acolo. A fost arestat, împreună cu sergentul-major Gheorghe Rădulescu, sergenții I. Dascălu și Al. Torcea, elevi, și frații Hristu, Gheorghe și Pericli Dumitru, greci care țineau o bucătărie în fața Portului. 
Aceștia au fost prinși prin trădarea lui Lionel Gerbea, polițist, translator, aflat în slujba trupelor de ocupație. 
Au fost bătuți crunt și torturați, doi dintre ei cedând de la atâtea chinuri, încât au acceptat să dea declarații împotriva comisarului Popovici. Sergentul Rădulescu s-a sinucis după ce a dat declarațiile, ceilalți rezistând, în continuare, eroic, bătăilor și torturii. 
Procesul ce a urmat a dus la condamnarea la moarte a comisarului Popovici, a sergentului Dascălu și a celor trei frați greci. Comisarul Popovici a fost executat, prin împușcare, la data de 22 iulie 1917, în cimitirul Sfânta Maria, însă procesul celorlalți acuzați s-a mai judecat de două ori, în final serg. Dascălu primind 10 ani de închisoare, din care a executat un an în Germania, iar serg. Torcea și frații greci au fost achitați, însă au stat închiși în Germania până în decembrie 1918, când au fost repatriați. 
Cu toate acestea, reţeaua informativă a comisarului de poliţie Alexandru Popovici şi-a continuat activitatea, din umbră, iar trimiterea sticlelor spre Galaţi n-a fost stopată, deşi germanii au instalat plase de sârmă în apele fluviului Dunărea, pentru colectarea tuturor corpurilor solide plutitoare. În isteria creată atunci germanii au închis liceul și au impus controlul numărului sticlelor goale care circulau în oraș.
După eliberarea de sub ocupație germană, Lionel Gerbea a negat că ar fi fost plătit ca să facă pe plac trupelor invadatoare, afirmând că el doar a executat ordinele. Gerbea a încercat, totodată, să arunce vina morții comisarului asupra polițiștilor germani.
În memoria lui Alexandru Popovici a fost ridicată, în cimitirul Sfânta Maria, de lângă pod, o cruce cu inscripţia: „În acest loc, la 22 iulie 1917, comisarul Alexandru Popovici a fost împuşcat de trupele duşmane, jertfindu-se ca un erou pentru neam”.  
În anul 1931, osemintele eroului militar au fost reînhumate, cu toate onorurile, în Cimitirul Eroilor „Sfântul Constantin” din Brăila. 
În anul 1993, prin decret prezidenţial, comisarului-erou Alexandru Popovici, i s-a acordat gradul de general de brigadă, post-mortem, și a fost inaugurat un monument închinat memoriei sale. 
Surse: 
Nicolae Petrovici, Brăila sub ocupațiune 23 decembrie 1916 – 10 noiembrie 1918.
Marian Gheorghe, Istorii uitate ale Brăilei. Martiriul comisarului Popovici, Obiectiv Vocea Brăilei
Cristina Nica, Comisarul - erou Alexandru Popovici, Ziua Eroilor.
Oficiul Național pentru Cultul Eroilor
Prezentare realizată de Viorel Stoian, șef Secția Istorie Modernă şi Contemporană a Muzeului Brăilei „Carol I".