Evenimente
MIRACOLUL VIEŢII - DARUL IUBIRII
În perioada octombrie-noiembrie 2008, Muzeul Brăilei - Secţia de Ştiinţe ale Naturii - din Parcul Monument vă invită la foto-expoziţia intitulată: Miracolul vieţii - Darul Iubirii.
Expoziţia conţine imagini ce reprezintă dezvoltarea intauterina a embrionului şi a fătului uman de la concepţie şi până la naşterea acestuia, cât şi informaţii cu privire la binefacerile naşterii.
Mesajul acestei expoziţii pune accentul pe importanţa aducerii pe lume a copiilor şi e un bun prilej de meditaţie asupra MIRACOLULUI numit NAŞTERE.
Naşterea unui copil constituie un eveniment însemnat în viaţa omului. Acest act, încărcat de o bogată mitologie culturală, nu poate explica începutul vieţii omului. Taina începutului vieţii nu a fost pătrunsă de ştiinţe. Progresul lor, însă, a adus multe detalii edificatoare, ce întăresc aspectul sacru al vieţii. Genetica arată că, din primele momente ale evoluţiei proceselor biochimice, ce se declanşează după actul conceperii, embrionului i se incumbă o structură cu o bogăţie de date cu nimic mai prejos decât cea a omului matur. Cuvintele proorocilor, care mărturisesc prezenţa lui Dumnezeu la concepere, conţin acelaşi mesaj ca şi cel al geneticienilor.
Tehnologia modernă a permis studierea comportamentului individual al copilului în uter. Caracteristicile fătului au aceeaşi pregnanţă ca şi cele ale copilului deja născut.
Toate etapele evoluţiei intrauterine constituie nu etapele oricărei fiinţe, ci ale uneia înzestrate cu suflet raţional. Ştiinţa a scos în evidenţă caracterul continuu, programat al procesului de dezvoltare a embrionului, începând de la primele sale stadii. Nu există o diferenţă substanţială între zigot, forma de viaţă căpătată imediat după concepţie, şi nou-născut. Datele biologiei ne permit astăzi să constatăm că fiinţa umană îşi începe ciclul vital de la forma zigotului, de la fuziunea gameţilor, fiind acelaşi individ biologic cu adultul de mai târziu. Desigur, datele oferite de biologie nu permit afirmarea naturii umane, căci aceasta implică prezenţa spiritului, care încarnează fiinţa umană.
De altfel, investigaţiile geneticii au impus răspunsuri ca cele oferite de religie şi filozofie, arătând că, de la concepere, omul a primit toată zestrea genetică. Acest fapt întăreşte concluzia că embrionul este o persoană umană şi justifică aprecierile privind asigurarea demnităţii şi inviolabilităţii lui. Viaţa umană începe în momentul concepţiei, în momentul când oul este fecundat. Atunci începe o nouă viaţă, care nu este nici a tatălui, nici a mamei. Ia naştere o fiinţă umană, care se dezvoltă separat, care trebuie să se bucure de demnitate şi să-i fie asigurate drepturile ce decurg de aici.
Expoziţia conţine imagini ce reprezintă dezvoltarea intauterina a embrionului şi a fătului uman de la concepţie şi până la naşterea acestuia, cât şi informaţii cu privire la binefacerile naşterii.
Mesajul acestei expoziţii pune accentul pe importanţa aducerii pe lume a copiilor şi e un bun prilej de meditaţie asupra MIRACOLULUI numit NAŞTERE.
Naşterea unui copil constituie un eveniment însemnat în viaţa omului. Acest act, încărcat de o bogată mitologie culturală, nu poate explica începutul vieţii omului. Taina începutului vieţii nu a fost pătrunsă de ştiinţe. Progresul lor, însă, a adus multe detalii edificatoare, ce întăresc aspectul sacru al vieţii. Genetica arată că, din primele momente ale evoluţiei proceselor biochimice, ce se declanşează după actul conceperii, embrionului i se incumbă o structură cu o bogăţie de date cu nimic mai prejos decât cea a omului matur. Cuvintele proorocilor, care mărturisesc prezenţa lui Dumnezeu la concepere, conţin acelaşi mesaj ca şi cel al geneticienilor.
Tehnologia modernă a permis studierea comportamentului individual al copilului în uter. Caracteristicile fătului au aceeaşi pregnanţă ca şi cele ale copilului deja născut.
Toate etapele evoluţiei intrauterine constituie nu etapele oricărei fiinţe, ci ale uneia înzestrate cu suflet raţional. Ştiinţa a scos în evidenţă caracterul continuu, programat al procesului de dezvoltare a embrionului, începând de la primele sale stadii. Nu există o diferenţă substanţială între zigot, forma de viaţă căpătată imediat după concepţie, şi nou-născut. Datele biologiei ne permit astăzi să constatăm că fiinţa umană îşi începe ciclul vital de la forma zigotului, de la fuziunea gameţilor, fiind acelaşi individ biologic cu adultul de mai târziu. Desigur, datele oferite de biologie nu permit afirmarea naturii umane, căci aceasta implică prezenţa spiritului, care încarnează fiinţa umană.
De altfel, investigaţiile geneticii au impus răspunsuri ca cele oferite de religie şi filozofie, arătând că, de la concepere, omul a primit toată zestrea genetică. Acest fapt întăreşte concluzia că embrionul este o persoană umană şi justifică aprecierile privind asigurarea demnităţii şi inviolabilităţii lui. Viaţa umană începe în momentul concepţiei, în momentul când oul este fecundat. Atunci începe o nouă viaţă, care nu este nici a tatălui, nici a mamei. Ia naştere o fiinţă umană, care se dezvoltă separat, care trebuie să se bucure de demnitate şi să-i fie asigurate drepturile ce decurg de aici.
Te pot interesa
