Muzeul Brailei

MONUMENTUL LUNII APRILIE
Biserica Armenească cu hramul „Sfânta Maria”.  Adresa: Calea Galați nr. 14, Brăila. 
Biserica a fost sfințită în 4 iulie 1871 şi venea să înlocuiască un vechi lăcaș din lemn, ridicat la 1828 ce se aflase la intersecția Căii Galați cu strada I. L. Caragiale. Acesta arsese în totalitate în incendiul din anul 1843 iar comunitatea își se mutase biserica peste drum într-o casă din paiantă primită ca donație. Această casă de rugăciune va fi folosită până când s-au terminat lucrările noului edificiu. Biserica este ridicată din cărămidă şi piatră după arhitectura armeană cu plan central, cu absidă semicirculară la altar şi cupolă pe nava centrală. Costurile construcției au fost suportate de armeanul Artin Ceangi și de membrii comunității iar terenul a fost donat de Maria și Hagi Ovanez Bosnechian.
În timpul Primului Război Mondial o parte a comunităţii armene se refugiază în Moldova iar biserica rămâne în paragină pentru ca în 1931 fundaţia să cedeze şi până în 1934 nu a mai fost funcţională. Cu ajutorul industriaşului Gheorghe Borvizeanu este reparată iar pe locul mai vechii case de rugăciune din paiantă se construieşte casa parohială (1934). Cutremurul din 1940 distruge o parte din aticul fațadei de vest care avea funcţie de clopotniţă şi care nu va mai fi refăcut decât parţial.
Chiar dacă nu sunt date certe despre momentul când armenii se așează în Brăila este cert că în secolulul al XVIII – lea exista o comunitate mică. H. Dj. Siruni afirmă că atunci când s-au făcut săpături „în jurul bisericei s'a găsit o inscripţiune funerară pe mormântul unui Anton, decedat în 1728”. Deşi nu spune despre care dintre biserici este vorba, această informație vine în completarea uneia aflată în registrele otomane privind impozitarea: în 1793 – 1794 exista o „mahalle Ermenyan” care avea 38 de contribuabili impozitaţi, câte 18 făceau parte din categoria mare şi mijlocie iar 2 din cea mică. Pentru aceeaşi perioadă tot H. Dj. Siruni spune că în 1792 a fost hirotonisit un preot, numit Stepan care mai târziu se afla la Botoşani. Catagrafia orașului din 1828 îi menționează doar ca grup etnic fară apartenența la una din mahalalele, având doar 25 de plătitori de taxe. Zece ani mai târziu, în 1838, se observă că un număr mare de contribuabili, 79 –număr dublat și chiar triplat,  sunt răspândiți în mahalale ordonate pe culori: galbenă – 50, roșie – 16, albastră – 13. Comunitatea rămâne una de marime mică, în 1930 erau estimați 175 de armeni.
Bibliografie
Ilie Didicescu Priviri asupra istoriei Bisericei Române şi oraşului şi judeţului Brăila: lucrare făcută cu ocazia jubileului de 40 de ani de domnie glorioasă a M. S. Regelui Carol I al României, Brăila, 1906
H. Dj. Siruni Bisericile armene din Țările Române, „Ani. Anuar de cultură armeană”, București, 1942 – 1943
M. Popescu  Catagrafia locuitorilor și a venitului din județul Brăila în 1828, „ Analele Brăilei”, IV, 2-3, 1932
S. Cristocea Orașul Brăila în catagrafia din anul 1838, Brăila, 2012
Text: dr. Niculina Dinu, muzeograf.

FOTO: dr. Niculina Dinu, muzeograf, Viorel Stoian, șef secție.