Muzeul Brailei

Biserica Romano-Catolică Adormirea Maicii Domnului din Brăila
După eliberarea Brăilei de sub administrație turcă, în urma păcii de la Adrianopole din 1829, orașul avea să cunoască o perioadă de înflorire economică și culturală. În scurtă vreme, a devenit un miraj pentru străinii care-și doreau să se înbogățească, având în vedere oportunitățile mercantile pe care le oferea orașul port. Printre străinii sosiți în vremea aceea, erau italieni, maghiari, austrieci, francezi, majoritatea  de confesiune romano-catolică.
Astfel, se coagulează la Brăila o comunitate catolică, iar în 1835 comunitatea are ca prim paroh pe abatele franciscan Bernard Fontanel, care se întreținea prin predarea lecțiilor particulare de limba franceză. Pentru ridicarea unei biserici și a unei case parohiale, Abbé Fontanel s-a adresat domnitorului Țării Românești, Alexandru Ghica, care a oferit terenul.  
Cu suma adunată prin colectă publică, s-a ridicat în 1839, pe terenul primit, o clădire cu o sală mare pentru capelă și trei odăi pentru locuința preotului. În 1842, pe când a venit Episcopul în vizită canonică a fost târnosită capela cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Parohia număra la vremea aceea 300 de suflete. 
În 1850 catolicii aveau un comitet, printre membri remarcându-se Nicoletto Armelin (proprietarul cazinoului „Armelin”), care a contribuit cu sume mari și cu supravegherea lucrărilor pentru noua biserică. O problemă deosebită în păstorirea comunității o constituia bariera lingvistică, și pentru a rezolva această problemă a fost adus la Brăila, parintele franciscan Ambrozie Bogdanfi, care cunoștea mai multe limbi. În anul 1855, tot prin colectă specială, precum și cu donații particulare, la care se spune că ar fi participat și Împăratul Franz Iosef, Epitropia a construit o nouă casă parohială cu șapte odăi, iar capela a fost renovată și modificată, având acum 15 m lungime, 9 metri lațime și 7 m înălțime. Dimensiunile s-au păstrat până astăzi, cu turnul pentru clopote, dreptunghiular, amintind de bisericile italiene. În 1903, s-au realizat lucrări de restaurare a bisericii și a casei parohiale. În anul 1925, biserica a fost restaurată în interior și la exterior, precum și localurile casei parohiale și ale școlilor. Tot atunci au fost racordate și la electricitate.
Biserica este o construcție din cărămidă, cu elemente de arhitectură romanică, de tip sală, iar fațadele cuprind ca unic element arcul semicircular. Ca elemente interioare se disting icoanele. În 1881, lăcașul a fost înzestrat cu Icoana ce reprezintă scena Adormirii Maicii Domnului, iar între 1925 – 1928, s-au adăugat vitralii. Altarul principal a fost donat de o familie franceză Jacques Vuccino, în anul 1931, cu ocazia celui de-al cincilea centenar al morții Sfintei Ioana DʾArc.
În turnul bisericii a fost instalat, în 1872, un orologiu cu patru cadrane, adus de la Munchen, iar orga, adusă în 1939, de către pr. Bronislaw Falewski, a fost realizată în fabrica de la Wegenstein, din Timișoara.
Comunitatea catolică din Brăila, de-a lungul timpului, s-a diminuat din cauza molimelor și a războaielor. Astfel, în vara anului 1865, în timpul epidemiei de holeră, 83 de vieți s-au pierdut, iar în 1869, angina a făcut din nou ravagii în rândul catolicilor.
În timpul Primului Război Mondial, catolicii, în mare parte cetățeni străini, au fost chemați sub arme în statele lor. Odată cu ocuparea teritoriului românesc de către trupele germane, în anul 1916, supușii statelor inamice au fost închiși în lagăre, timp de 16 – 20 de luni, ceea ce a dus la întreruperea activității pastorale.
Astăzi, comunitatea catolică din Brăila numără 350 de familii și 550 de credincioși de diverse etnii și culturi.
De a lungul timpului, Biserica Catolică a reprezentat nucleul în jurul căruia s-a dezvoltat școala comunității. La Brăila a funcționat, din 1885, Institutul „Sfânta Maria”, cu școală primară și secundară, cu pensioant, pentru fete.
Biserica catolică, în viața comunității brăilene, a îmbogățit de-a lungul timpului viața spirituală, culturală și societatea, iar membrii săi au contribuit la evoluția economică a orașului.

Text și documentare: Viorica Preda, muzeograf – Secția Istorie Modernă și Contemporană
FOTO: Cristian Pușcașu, inginer de sistem – Serviciul Editura Istros

BIBLIOGRAFIE
- Comunitatea Catolică în „Contribuțiuni pentru monografia orașului și județului Brăila”, Tipografia N. Orghidan, Brăila, 1929;
- Maria Stoica, Brăila, Memoria orașului, imaginea unui oraș românesc din secolul al XIX-lea, Editura Istros – Muzeul Brăilei, Brăila, 2009;
- Julius Hering, Analele Parohiei Romano – Catolice Brăila cu hramul Adormirea Maicii Domnului,  în „Pro Memoria”, nr. 6/2007.