Muzeul Brailei

Coordonator: Roxana Mariana Serea, muzeograf - Secția Memoriale. 
Au participat elevii clasei a VII-a A, de la Școala Gimnazială „Costache Grigore Șuțu".

VIDEO nr. 1: Roxana Mariana Serea (Muzeul Brăilei „Carol I”)
VIDEO nr. 2: Roxana Mariana Serea (Muzeul Brăilei „Carol I”)
VIDEO nr. 3: Roxana Mariana Serea (Muzeul Brăilei „Carol I”)
VIDEO nr. 4: Roxana Mariana Serea (Muzeul Brăilei „Carol I”)

***

Fănuș Neagu (n. 5 aprilie 1932 – d. 24 mai 2011)
Scriitor, dramaturg, romancier, povestitor, director de teatru, academician, cronicar sportiv, boem şi rebel, Fănuș Neagu s-a născut la 5 aprilie 1932, în comuna brăileană Grădiştea, iar pitorescul acestor locuri se regăseşte în multe dintre operele sale, scrise după o „reţetă”, pe care a ţinut să le-o împărtăşească tuturor: „Povestirile se scriu aşa: se ia un fapt de viaţă, real sau închipuit, se tăvăleşte printr-un morman de amintiri şi-un munte de observaţii asupra oamenilor şi a naturii, se scoate apoi pe o vale verde, se pune la uscat pe un măceş înflorit, e lăsat să-l bată soarele şi să-l fluiere, se trage apoi la sticlă şi se varsă, pe înnoptate, cu multă închipuire proaspătă, în urechea copiilor”.
În anul 1954 debutează cu povestirea „Duşman cu lumea" în revista Tânărul scriitor, iar în anul 1960 are loc debutul editorial, cu volumul de povestiri „Ningea în Bărăgan", retipărit în 1964 sub titlul „Cantonul părăsit" prin care își creează un spațiu literar propriu și o matrice stilistică inconfundabilă. Continuă cu volumul de povestiri „Somnul de la amiază" (1960) și volumul de nuvele „Dincolo de nisipuri" (1962).
În anul 1967 publică „Vara buimacă", iar piesa „Scoica de lemn" este pusă în scenă la Teatrul Nottara din Bucureşti.
Primul roman publicat de Fănuș Neagu a fost „Îngerul a strigat ", în anul 1968. Au urmat romanele „Frumoșii nebuni ai marilor orașe" (1976) şi „Cartea cu prieteni" (1979).
În 1981 apare volumul de însemnări „Insomnii de mătase" și în 1982 volumul de povestiri „Pierdut în Balcania”.
În anul 1985 publică volumul „A doua carte cu prieteni" și i se joacă piesele „Echipa de zgomote" la Teatrul Majestic şi „Olelie" la Teatrul Naţional din Bucureşti.
Printre volumele pe care le-a scris se mai numără „Întâmplări aiurea şi călătorii oranj" (publicistică), romanul „Scaunul singurătăţii", iar în anul 1993 i se joacă la Teatrul Naţional din Bucureşti şi la Teatrul Naţional din Timişoara piesa „Casa de la Miezul Nopţii sau Paiaţa soseşte la timp".
A primit, printre altele, premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru volumele „Cantonul părăsit", „Frumoşii nebuni ai marilor oraşe", „Echipa de zgomote", „Casa de la Miezul Nopţii sau Paiaţa soseşte la timp".
În perioada decembrie 1993 - 1996, Fănuş Neagu a fost director al Teatrului Naţional din Bucureşti.
În noiembrie 1993 devine membru corespondent al Academiei Române, iar pe 21 decembrie 2001 a devenit membru titular al aceleiaşi instituţii.
La data de 24 mai 2011, Fănuș Neagu trece în eternitate la Spitalul Elias din București, după o luptă îndelungată cu boala. Prin Fănuş Neagu ne-a părăsit încă un Crai de Curtea-Veche, „un frumos nebun” al marilor oraşe care ne-a umplut existența cu entuziasmul său molipsitor, ne-a înfrumuseţat-o cu scânteierea verbului său atât de viu. În urma lui rămâne, însă, povestea fără de sfârşit a cărţilor sale de excepţie.
Întrebat de Nicolae Băiuţ, într-un interviu, "Ce testament litarar lasă Fănuş Neagu viitorimii?", prozatorul a răspuns: "Dacă ar fi să fie, ferească Domnul, cândva, sigur că va fi, aş lăsa oamenilor următoareale cuvinte: ascultaţi şuietul brazilor, freamătul paltinilor, mirosiţi floarea de salcâm şi fiţi atenţi când vuieşte Dunărea, când bate vântul, când tună şi, mai ales, când inima oamenilor plânge. Să nu vă fie ruşine de oamenii care plâng, pentru că inima vorbeşte mai mult decât gândul".