Muzeul Brailei

Pesah fericit! Hag Pesach Sameach!

„Cum se sărbătoreşte Pesahul la Brăila? Ce tradiţii s-au păstrat şi ce preparate culinare sunt specifice pentru această ocazie? Ce este Matze?"
"Se face Sederul de Pesah. Se mănâncă carne de miel, oul, salată de sfeclă cu hrean, rădăcini amare, Matzos, se bea vin casher. Se citeşte din Povestea de Pesah. Timp de 8 zile nu se mănâncă produse din aluat dospit. (Cornfeld Estera, 92 ani, Brăila)
Pesahul (Paştele evreiesc) ţine 8 zile. La Brăila există o tradiţie: prima seară de Pesah o petrecem împreună, evreii şi familiile lor. Se pregătesc mâncăruri tradiţionale şi se face o repovestire a fugii din Egipt. Specific este folosirea numai a alimentelor nedospite, se mănâncă matzale (pâine nedospită), carne, cartofi, ouă, fructe, legume şi preparate din făină de pască (matzale). (Ella Abramovici, 66 ani, Brăila)
Pesahul comemorează eliberarea poporului evreu după vreo patru sute de ani de sclavie în Egipt. Se sărbătorește acasă, evident, printr-o masă festivă / seder la care vedeta este pasca (azima – matzot) și alte preparate derivate, nimic pe bază de aluat dospit, se bea vin. Mezinul familiei pune patru întrebări privind deosebirile dintre seara respectivă și serile obișnuite. Se citește Hagada (legenda ieșirii din Egipt). (Albert şi Carina Schreiber, 65 ani și 64 ani, Bucureşti)
Pesah-ul este socotit „regele sărbătorilor”. Este numele prin care Pesah-ul sau Paştele evreiesc este reprezentat în conştiinţa poporului evreu. Această sărbătoare poartă şi alte câteva denumiri: Hag Ha Pesah, sărbătoarea de Pesah, Hag Ha Mazot, sărbătoarea azimilor sau matzoturilor, Hag Herut, sărbătoarea eliberării sau a libertăţii, Hag Haviv, sărbătoarea primăverii, fiecare nume semnificând câte un aspect din esenţa complexă a sărbătorii. Sărbătoarea de Pesah, nume care circulă în limbajul curent, exprimă sensul fundamental al sărbătorii: miracolul ieşirii din Egipt, Dumnezeu fiind cel care a împrăştiat molima şi a provocat moartea primilor născuţi egipteni, scutind familiile evreieşti. Sărbătoarea azimilor este numele sub care sărbătoarea este consemnată în Tora, azima semnificând sclavia în diaspora, pâinea săracului, pe care o mâncau în Egipt strămoşii neamului evreu. Sărbătoarea primăverii este numele care corespunde anotimpului când este celebrată sărbătoarea, numele simbolizând reînnoirea naturii şi totodată a omului. Ieşirea din Egipt a reprezentat un eveniment central în istoria poporului evreu. Tora cuprinde numeroase paragrafe ce se referă la acest eveniment extraordinar, în care sunt comentate toate detaliile asupra desfăşurării faptelor şi sunt enumerate pe larg legile şi normele legate de pregătirea jertfei de Pesah şi de oficierea acesteia. În comentariul din Tora, cu referire la fiecare sărbătoare în parte, este pomenit evenimentul ieşirii din Egipt, după cum acesta este pomenit şi în multe dintre Mitzvot (obligaţii morale) enumerate în Tora. Cele zece porunci date strămoşilor neamului evreu, prin revelaţia de pe Muntele Sinai, debutează printr-o declaraţie: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos din Ţara Egiptului”. Povestea eliberării din robie a Egiptului traversează ca un fir roşu şi cărţile profeţilor şi cronicile. Pe ea se ţese întreaga tradiţie, fiind împletită cu toate evenimentele din viaţa poporului evreu. În orice rugăciune şi în orice împrejurare, pe tot parcursul anului, revin cuvintele „în amintirea ieşirii din Egipt”. Trecerea aceasta de la robie la libertate a reprezentat cea mai importantă etapă în procesul de constituire a poporului, de pregătire a lui pentru a primi revelaţia de pe Muntele Sinai, cât şi de pregătire de statornicire în ţara care va deveni ţara strămoşilor, iar şederea în Egipt a însemnat o etapă de formare a neamului, forjarea conştiinţei acestuia pentru menirea sa divină. Ieşirea din robia Egiptului şi-a pus amprenta nu numai asupra neamului evreu, ci asupra culturii universale, deoarece revelaţia de pe Muntele Sinai a însemnat o cotitură cu consecinţe pregnante pentru întreaga omenire.. […]
Hagada de Pesah: porunca esenţială stabilită pentru seara de Pesah impune rememorarea momentului istoric al ieşirii din robia Egiptului […] Seara de Seder este cea mai importantă. Sărbătoarea de Pesah se celebrează cu mult fast şi strălucire. Este singura sărbătoare căreia i s-a asociat o ordine de ceremonial specială, o ordine având reguli fixe, consacrate, ea incluzând legenda ce reprezintă versetele în cuvinte minunate. Atmosfera de exaltare spirituală şi luminarea gândului învăluie pe toţi cei ce participă la cina festivă, pe membrii familiei de la mic la mare, patronaţi de capul familiei, care şade în fruntea mesei într-un fotoliu confortabil. În mijlocul mesei se află un platou decorat cu multă artă. Pe platou sunt puse alimentele simbol, semnificând evenimentul: trei foi de matzot, azimă, pentru kohen; verdeţuri cu gust amar, semnificând amărăciunea din vremea robiei; o aripă de pui fript, semnificând jertfa de Pesah împlinită în Templu de strămoşii neamului în ajunul sărbătorii; un ou răscopt sau fiert, aluzie la sacrificiul închinat sărbătorii şi unii spun că simbolizează ciclul vieţii; un amestec de piure gros din diverse fructe, în amintirea mortarului, materialul pe care îl foloseau evreii la construcţiile la care lucrau ca sclavi; verdeaţa care se înmoaie în apă sărată, în amintirea apei sărate a Mării Roşii şi a lacrimilor pe care le vărsau evreii. Seara de Seder stă sub semnul numărului 4, aluzie la cele 4 cuvinte de mântuire spuse la ieşirea din Egipt: Scos am fost şi mântuit am fost şi salvat am fost şi condus am fost”. Se beau 4 pahare de vin, se pun 4 întrebări şi se pomenesc 4 fii despre care se vorbeşte în Tora. 
În toate comunităţile evreieşti există un obicei străvechi, acela de a avea grijă de cei săraci cu ocazia sărbătorilor de Pesah, de a le procura tot ce le trebuie, în special mazotul, sau făină pentru coptul lor; cu ani în urmă se obişnuia ca evreul să-şi prepare azima singur. Chiar şi în ziua de azi există evrei care fără acest ajutor nu pot să celebreze sărbătoarea aşa cum cere porunca, să mănânce mazoturi şi să bea 4 pahare de vin. Cei ce conduc comunităţile au grijă să strângă bani de la toţi membrii comunităţii, iar suma strânsă se numeşte „banii pentru grâu”, ceea ce înseamnă în mod simbolic, banii pentru făina de Pesah. […] (Am folosit citate din “Cartea vieţii omului” scrisă de Menachem Hacohen, cap. 9, despre sărbători) (Goldstein Suchar, 63 ani, Galaţi)"
(extras din volumul „... Greci, Evrei, Ruși lipoveni, Turci... Brăila. Reactivarea memoriei culturale a orașului” -  Editori: Camelia Hristian, Ghena Pricop, Evdochia Smaznov, Editura „Istros” a Muzeului Brăilei,  Brăila, 2012,  460 p.)

VIDEO Sursa: Israel Philharmonic - הפילהרמונית הישראלית / via Nadia Ustinescu, preşedintele Comunităţii Evreilor Brăila
Vezi şi „Sărbătoarea Paştelui la evrei (Pesach)", cu click pe link-ul Obiceiuri şi tradiţii la evrei. Sursa: Templul Coral /  via Nadia Ustinescu, preşedintele Comunităţii Evreilor Brăila

Camelia Hristian, şef Serviciul Relaţii Publice
coordonatoarea Centrului Diversităţii Culturale