Muzeul Brailei

Prima întâlnire „Aer. Apă. Artă.” a acestui an are loc sâmbătă, 14 mai, la ora 11:30, la Centrul Cultural Nicăpetre, şi este dedicată anilor de ucenicie ai pictorului şi gravorului brăilean Gheorghe Naum (1907–1968). 

„«Şarpele, până nu mănâncă alţi şerpi, nu se face dragon» e o observaţie dintr-o fantezistă istorie naturală pe care am citit-o cândva [...]; oricât de falsă ar fi pentru dragoni, ea e foarte adevărată pentru artişti.” 

Cuvintele acestea, provenind dintr-un text fundamental al pedagogiei artistice occidentale – e vorba despre „Cele cincisprezece discursuri despre artă” (1769–1790) ale lui Sir Joshua Reynolds – reafirmă, împotriva prejudecăţii „originalităţii” absolute şi a „inspiraţiei” atotdeterminante, un vechi şi solid adevăr: acela că drumul spre sine trece întotdeauna şi în mod obligatoriu prin alţii. Un artist ajunge la sine însuşi numai după ce va fi „consumat” experienţa unui alt eu creator, numai după ce-şi va fi însuşit, cu discernământ, exemplul profesorilor săi. 

Nu altfel s-au petrecut lucrurile cu studentul Gheorghe Naum. Recenta donaţie făcută Muzeului Brăilei „Carol I” de către doamna Georgeta Naum (2013) a pus la dispoziţia cercetării o seamă de documente ce permit cunoaşterea în detaliu a primei etape din evoluţia artistului. Între acestea, un corpus consistent de desene şi caiete de schiţe datând din anii studenţiei (1924–1930) şi din cei imediat următori (1931–1932) relevă cât de îndatorat a fost tânărul Naum primilor săi îndrumători: Gabriel Popescu, Ion Theodorescu-Sion, Camil Ressu. 

Prelegerea de sâmbătă îşi propune să discute anii de formaţie ai lui Gheorghe Naum în legătură cu opera şi practicile pedagogice ale celor care l-au influenţat, fie în cadrul formal al atelierului (Popescu, Ressu), fie informal, în temeiul exemplului propriu şi al unor afinităţi elective (Theodorescu-Sion). „Portretul artistului la tinereţe” este, prin forţa lucrurilor, un portret de grup. Ocupându-se de cazul particular al lui Gheorghe Naum, prelegerea va schiţa, implicit, şi „portretul” unei vârste a învăţământului artistic românesc. 

Alina-Ruxandra Mircea 

Muzeograf