Muzeul Brailei

În urma concursului organizat de Administraţia Fondului Cultural Naţional - pentru Proiecte editoriale 2014 / Sesiunea II de finanţare, Secţiunea: “Carte” -, Muzeul Brăilei a câştigat o finanţare de 36.700 RON pentru editarea volumelor: Ionel Cândea, „Mănăstirea Măxineni”, volumul II şi Ioan Burlacu, „Mita (Rüşvet-ul) în relaţiile româno-otomane (1400-1821)”, ce vor apărea la Editura “Istros” a Muzeului Brăilei. Concepere şi scriere proiect: Camelia Hristian, muzeograf - şef Serviciul Financiar Contabil şi Relaţii Publice al Muzeului Brăilei. Rezultatele finale ale concursului (după cele două etape de evaluare şi după contestaţii) pot fi vizualizate aici: http://www.afcn.ro/media/carte%20site%20CONTESTATII.pdf.

Proiectul editorial este derulat de Muzeul Brăilei, în perioada 15 iulie – 15 noiembrie 2014 şi este finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Parteneri pentru promovarea proiectului: Arhiepiscopia “Dunării de Jos” Galaţi, Institutul “Nicolae Iorga” Bucureşti, Institutul de Studii Sud Est Europene Bucureşti, Editura „Omonia” Bucureşti, Institutul de Arheologie Iaşi şi The Isis Press Istanbul (Turcia). Echipa de proiect: prof. univ. dr. Ionel Cândea – manager de proiect şi autor, inclusiv transcriere din chirilică (cercetător - managerul Muzeului Brăilei), dr. Ioan Burlacu – autor (avocat, fost procuror şi colonel magistrat), Camelia Hristian – PR proiect, corector, DTP (muzeograf - şef Serviciul Financiar Contabil şi Relaţii Publice al Muzeului Brăilei), Rozalia Pîrlitu – tehnoredactor, DTP, coperţi, indici (analist programator - şef Serviciul Editura "Istros" al Muzeului Brăilei), Mariana Vernescu – responsabil financiar (economist – contabil şef al Muzeului Brăilei).

Proiectul nostru editorial include două titluri de referinţă pentru istoriografia românească. Primul titlu este al doilea volum dintr-o monografie a unei mănăstiri voievodale de secol XVII, monument istoric de arhitectură de importanţă naţională, care s-a aflat pentru aproape o sută de ani în ruină şi care a fost de curând reconstruită şi introdusă în circuitul turistic (în 2013); cartea include documente inedite din perioada 1694-1820, din arhiva Muzeului Brăilei – Fondul “Ion Ionaşcu” - transcrise din chirilică - despre istoria Ţărilor Române, a Brăilei şi a Măxinenilor. Al doilea titlu abordează o temă inedită, de maximă actualitate, respectiv corupţia în relaţiile româno-otomane şi este lucrarea de doctorat în istorie a unui jurist (licenţiat şi doctor în drept) cu o bogată experienţă în lupta anticorupţie, evenimentele istorice fiind interpretate din punct de vedere juridic.

***

Referitor la primul titlu (Ionel Cândea, „Mănăstirea Măxineni”, volumul II) – este rodul trudei unei personalităţi a lumii muzeale şi universitare, cercetător cu multiple direcţii de cercetare (Istoria evului mediu în nord-estul Munteniei şi la Dunărea de Jos; Istoria şi cultura aşezării medievale şi moderne Brăila; Istoria Bisericii Ortodoxe Române la Dunărea de Jos; Istoria aşezărilor fortificate în nord-vestul Mării Negre şi la Dunărea de Jos), autor şi co-autor a numeroase studii şi cărţi de referinţă (ex. volumul “Brăila. Origini şi evoluţie până la jumătatea secolului al XVI-lea”, vol. I, Editura “Istros” a Muzeului Brăilei, Brăila, 1995, 329 p. a obţinut Premiul “Dimitrie Onciul” al Academiei Române, pe anul 1997; volumul "Studii de Istorie", Editura "Istros" a Muzeului Brăilei, 2012 a obţinut Premiul "Aurelian Sacerdoţeanu" al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, la secţiunea "Ştiinţe Istorice şi Arheologie"), editor si co-editor pentru numeroase volume, redactor şef al revistelor „Istros” şi „Analele Brăilei”, editate de Editura “Istros” a Muzeului Brăilei (acreditate ERIH), membru în colegiul de redacţie al revistelor „Studii şi Materiale de Istorie Medie” şi „Arheologie Medievală”, fondatorul Editurii “Istros” a Muzeului Brăilei, fost preşedinte al Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor din România, membru în alte comisii naţionale, conducător de lucrări de doctorat, Membru de Onoare al Institutului de Arheologie al Academiei Române Iaşi.
Monografia Măxineni este rezultatul cercetărilor derulate de-a lungul aproape a patru decenii şi va include trei volume. Primul volum a fost deja publicat, în condiţii grafice deosebite, de Editura “Istros” a Muzeului Brăilei, în 1996, cu sprijinul Episcopiei “Dunării de Jos” Galaţi şi mai apoi (cu revizuiri şi adăugiri) de Editura “Istros” a Muzeului Brăilei, în 2012 şi include izvoarele şi istoriografia referitoare la situl şi Mănăstirea Măxineni, date referitoare la aşezarea medievală de la Măxineni din secolul XVI până la ridicarea mănăstirii, informaţii privind construcţia mănăstirii, domeniul Măxineni, privilegii şi primele cercetări arheologice în interiorul şi exteriorul bisericii, obiective şi obiecte descoperite, aspecte culturale, pisanii şi iconografie. Al doilea volum, cel pe care îl propunem în acest proiect editorial, adună pentru prima dată la un loc documentele Mănăstirii Măxineni, din sec. al XVII-lea și până la începutul sec. al XIX-lea (1821), urmând ca în anul următor să publicăm un al treilea volum cu rezultatele cercetărilor arheologice din perioada 2006 până în prezent. Impresionanta aşezare monastică din judeţul Brăila a fost construită - la 1636/1637 de voievodul Matei Basarab, cel mai important ctitor de lăcaşuri sfinte – la vărsarea râului Buzău în Siret, ca punct strategic la graniţa dintre Ţara Românească şi Moldova. Mănăstirea a jucat un important rol spiritual şi duhovnicesc, dar şi unul militar şi politic, fapt ce a atras asupra sa şi numeroase conflicte. De-a lungul timpului a beneficiat de sprijinul domnitorilor Mihnea al III-lea Radu, Grigore Ghica, Gheorghe Duca, Şerban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu, Ştefan Cantacuzino, dar şi al domnilor fanarioţi ai Ţării Româneşti din secolul al XVIII-lea: Nicolae Alexandru Mavrocordat, Ioan Mavrocordat, Mihai Racoviţă, Grigore II Ghica, Constantin Nicolae Mavrocordat. După bombardamentele din 1917, viaţa mănăstirească de aici a încetat, pentru că din falnicul edificiu au rămas doar ruine. Pasiunea şi dragostea autorului acestei monografii pentru reconstituirea planurilor incintei şi profilului Mănăstirii Măxineni (cercetare începută, în studenţie, în 1970, sub îndrumarea profesorului Gh. T. Ionescu, de la Universitatea Bucureşti) coroborate cu îndelunga activitate de cercetare arheologică în vatra ctitoriei monastice voievodale de la Măxineni (autorul a condus şi conduce şantierul arheologic de aici, început în 1979), numeroasele studii, articole şi semnale de salvare a monumentului (idee susţinută de istoricul de artă Vasile Drăguţ şi de arhitecţii Cristian Moisescu şi Gheorghe Sion de la nivelul conducerii Direcţiei Patrimoniului Cultural Naţional) au constituit temelia proiectului de reconstituire documentară a mănăstirii şi a incintei care a dus la demararea şi finalizarea proiectului de reconstrucţie a Mănăstirii Măxineni, care astăzi, după 16 ani de muncă de documentare şi execuţie a lucrărilor, poate fi deja admirată de turişti (lucrările au fost inaugurate în anul 2013). Anuala de Arhitectură Bucureşti, ediţia 2013 a premiat - la secţiunea "restaurare si reabilitare" - Proiectul de restaurare şi consolidare a Bisericii "Naşterea Sf. Ioan Botezătorul" - Mănăstirea Măxineni (jud. Brăila) care a inclus Studiu istoric şi cercetări arheologice realizate de prof. univ. dr. Ionel Cândea, autorul acestei monografii.
Documentele incluse în acest volum al II-lea al Monografiei Măxineni includ aspecte valoroase şi inedite, din perioada 1694-1820, despre procedurile juridice, dar şi tehnice în judecarea unor pricini de hotare între diverşi membri ai societăţii în latura de răsărit a ţării, la graniţa cu kazaua Brăilei, despre relaţiile sociale în Ţările Române, istorie, genealogie, istorie locală, familiile Filipeşti şi general Laptiev, informaţii despre figuri istorice importante ale Ţării Româneşti – domnitorii Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu, despre contactul dintre români şi turci în raiaua Brăilei (Brăila a fost sub stăpânire turcească între anii 1538–1829). Trebuie precizat, de asemenea, faptul că acest titlu este o lucrare cu grad de dificultate ridicat atât pentru autor cât şi pentru echipa redacţională, pentru faptul că este o transcriere din chirilică (până la 1860 românii au folosit scrierea chirilică). Trebuie precizat şi că în România, specialiştii în paleografie sunt din ce în ce mai puţini. Aspectele privind limba, pigmentată cu expresii greceşti şi turceşti, fac din documentele Mănăstirii Măxineni şi un preţios izvor pentru studiul istoriei limbii române. Mănăstirea Măxineni, monument istoric de arhitectură de importanţă naţională, clasat şi înscris în Lista monumentelor istorice sub nr. de cod: BR – II – m – A – 02136 a fost introdusă în circuitul turistic cultural, recent, în 2013 şi beneficiază din partea Institutului Naţional al Patrimoniului de o strategie de dezvoltare şi promovare. Precizăm şi că în anul 2014 se împlinesc 360 de ani de la moartea ctitorului Mănăstirii Măxineni, domnitorul Matei Basarab (1580-1654), cel mai de seamă ctitor bisericesc al neamului românesc (C. C. Giurescu) care a zidit 46 de biserici şi mănăstiri (Ştefan cel Mare a zidit 45) atât în Ţara Românească, cât şi în Moldova, Transilvania, Bulgaria de astăzi şi în Grecia, la Muntele Athos. Tot în anul 2014 se împlinesc 360 de ani de la naştere şi 300 de ani de la moartea domnitorului care a contribuit cel mai mult la înzestrarea materială a Mănăstirii Măxineni, Constantin Brâncoveanu (1654-1714). Editura “Istros” a mai publicat, de-a lungul timpului, singură, sau în colaborare cu Editura Academiei Române diferite volume de documente care astăzi au tirajele epuizate.

Referitor la al doilea titlu (Ioan Burlacu, „Mita (Rüşvet-ul) în relaţiile româno-otomane (1400-1821)”), face parte din seria “Lucrări de doctorat” (colecţia Editurii “Istros” a Muzeului Brăilei care a obţinut, de altfel, cele mai multe Premii ale Academiei Române pentru volumele publicate) şi abordează o temă inedită, respectiv corupţia în relaţiile româno-otomane. Trebuie precizat de la început faptul că despre corupţia în Imperiul Otoman nu s-a mai publicat până în prezent nici un studiu aprofundat. Mulţi dintre istoricii care s-au ocupat de Imperiul Otoman au abordat tributul şi peşcheşul, taxele sau darurile oficiale, cu caracter obligatoriu oferite anual sau ocazional padişahului sau dregătorilor otomani, consemnate, de altfel, în registre. În acest caz este studiat un alt fenomen şi anume rüşvet-ul, darurile neoficiale, confidenţiale, oferite direct sau prin intermediar, în taină, aceloraşi persoane de mai sus cu scopul de a obţine o favoare, mai exact fenomenul infracţional al corupţiei. Modalitatea de abordare a temei este de-a dreptul inedită prin faptul că autorul interpretează evenimente istorice din punct de vedere juridic. Titlul - un debut al autorului în cercetarea istorică - reprezintă lucrarea de doctorat în istorie a unui jurist (licenţiat şi doctor în drept) cu o bogată experienţă în lupta anticorupţie, acumulată de-a lungul anilor ca procuror la diverse parchete: procuror inspector în Parchetul Naţional Anticorupţie, în Consiliul Superior al Magistraturii - Inspecţia judiciară şi Inspecţia Judiciară pentru procurori, colonel magistrat în Parchetul Naţional Anticorupţie - Secţia de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari etc. Tema abordată este de maximă actualitate; la ora actuală fenomenul corupţiei, care datează din cele mai vechi timpuri, cunoaşte o recrudescenţă fără precedent iar luarea de mită, cea mai gravă şi periculoasă faptă de corupţie, şubrezeşte, dinamitează, putând chiar distruge însăşi existenţa societăţii organizate, a statului. Cu cât va fi mai bine cunoscut acest fenomen, rădăcinile sale, cu atât va fi mai lesne de contracarat. Motto-ul cărţii este “Sula de aur zidiul pătrunde” (Miron Costin).
Lucrarea a fost realizată sub îndrumarea unei personalităţi a lumii universitare, cunoscutul turcolog prof. univ. dr. Mihai Maxim, fost director al Institutului Cultural Român ”Dimitrie Cantemir” Istanbul, astăzi directorul Centrului de Studii Turce „Dimitrie Cantemir” al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii Bucureşti, Membru de Onoare al Academiei Turce de Istorie (Türk Tarih Kurumu) şi profesor asociat la Universitatea "Fatih" din Istanbul. Proiectul editorial al Editurii “Istros” a Muzeului Brăilei, finanţat în 2013 de Administraţia Fondului Cultural Naţional, a inclus două cărţi ale profesorului Mihai Maxim, cu traducerile din osmană a unor documente din Arhiva Otomană de pe lângă Preşedinţia Consiliului de Miniştri al Republicii Turcia (BOA), fosta arhivă a marilor viziri otomani – aceste volume regăsindu-se în bibliografia titlului nr. 2, pe care îl propunem anul acesta. Autorul Ioan Burlacu a folosit, de asemenea, pentru această cercetare şi alte izvoare turceşti, beneficiind de sprijinul profesorului Mihai Maxim, bun cunoscător atât al limbii turce moderne dar şi al limbii osmane (supranumită „cele trei limbi”, adica turcă, arabă şi persană) şi al stilului „siyakat”, „cifrul” finanţelor otomane, un „cod” folosit de otomani pentru a păstra faţă de străini secretul asupra potenţialului demo-fiscal al statului lor.
Intenţia autorului a fost realizarea unui studiu documentat, al cărui cuprins să se apropie cât mai mult de adevărul istoric. Pentru aceasta a folosit nu numai informaţiile oferite de istorie, ci şi de alte discipline, cum ar fi dreptul, geoistoria, lingvistica, sociologia, călăuzindu-se dupa concepţia lui Wolfgang Mommsen, potrivit căreia, cercetarea în domeniul istoriei are nevoie mai mult decât orice altă ştiinţă de interdisciplinaritate, căci ea este cea care profită cel mai mult de pe urma rezultatelor obţinute de alte discipline, decât alte ştiinţe de pe urma ei. Lucrarea de faţă a încercat să găsească răspunsuri la o serie de întrebări, cum ar fi: “- ce este Rüşvet-ul?; - definiţiile infracţiunilor de dare şi luare de mită, date de Codul penal român şi de legislaţiile penale moderne europene, au corespondenţă în cazul Rüşvet-ului?; - în ce măsură percepţia otomanilor cu privire la mită se aseamănă cu cea a cetăţenilor de astăzi ai Uniunii Europene?; - dregătorii otomani şi cei ai Ţărilor Române pot fi asimilaţi, din punctul de vedere al luării de mită, „funcţionarilor“?; - mita se practica, pe scară largă, doar în Imperiul Otoman şi în Ţările Române, precum şi în relaţiile dintre ele, sau se întâlnea, într-o măsură asemănătoare, şi în statele occidentale?; - care sunt perioadele de creştere şi descreştere a frecvenţei Rüşvet-ului?; - în cadrul relaţiilor româno-otomane, mita se dădea într-un singur sens, adică numai dinspre locuitorii Moldovei şi ai Ţării Româneşti către Înalta Poartă?; - sultanul şi domnii Ţărilor Române pot fi subiecţi ai infracţiunii de luare de mită?; - se poate face o diferenţiere netă între mită şi dar?; - cum este văzut darul (hedye) în cultura turcă?; - aşa zisul „tribut secret“, plătit Porţii de către unii dintre domnii Ţărilor Române, constituie obligaţie protocolară sau ruşvet?; - urâtul obicei al mitei a fost preluat de locuitorii Ţărilor Române de la otomani?; - venalitatea oficiilor era proprie doar Imperiului otoman şi Ţărilor Române, ori se practica şi în Occident?”; etc.
Sunt atinse, de asemenea, şi aspecte legate de minorităţile etnice din Ţările Române şi din Imperiul Otoman, binecunoscut fiind faptul că zarafii care îi împrumutau, cu dobânzi adesea uriaşe, pe pretendenţii la tron, erau în marea lor majoritate turci, greci, evrei, armeni şi chiar spanioli. Titlul oferă informaţii valoroase şi despre raporturile româno-otomane, despre domnitorii Ţărilor Române (inclusiv Constantin Brâncoveanu şi Matei Basarab) (vezi si titlul 1), corespondenţa vremii, fapte, evenimente, structuri organizatorice, evoluţie politică, economică şi socială, mentalităţi în Ţările Române, în Imperiul Otoman, în Orient şi în alte ţări ale Europei şi reprezintă un instrument de înţelegere a unor fapte nu numai din perspectivă istorică. Titlul 2 include şi indici ştiinţifici de nume si locuri.

Editura „Istros” a Muzeului Brăilei are de la înfiinţare (1995) şi până în prezent un portofoliu de 283 de titluri publicate (9 dintre aceste volume au obţinut Premiul Academiei Române). Sunt publicate titluri academice şi universitare (unele în colaborare cu Editura Academiei Române sau cu Editura Muzeului Literaturii Române Bucureşti), albume de artă, periodice etc. care sunt distribuite direct, prin Librăria „Istros” a Muzeului Brăilei şi la târguri, saloane de carte şi manifestări culturale din ţară dar şi din străinătate (acum doi ani volumele Editurii “Istros” au fost prezente, cu sprijinul ICR Londra, la Târgul de Carte de la Londra, anul trecut au fost promovate la Istanbul, cu sprijinul Comunităţii Ortodoxe Române din Istanbul iar anul acesta, la Rotterdam, cu sprijinul Ambasadei României în Regatul Ţărilor de Jos), prin promovare on-line şi vânzări prin poştă, prin promovare către muzee, biblioteci, universităţi, institute de cercetare, prin contracte cu difuzori de carte şi presă. Oferta de carte a Editurii “Istros” a Muzeului Brăilei poate fi vizualizată aici: https://www.muzeulbrailei.ro/index.php?pn=5.