Muzeul Brailei

Sărbătoarea Corturilor / Sukot, în curtea Templului Coral Brăila. 
Despre semnificația sărbătorii a vorbit: Nadia Ustinescu, președintele Comunității Evreilor Brăila.

***
Se sărbătoreşte în Brăila Sukot. Se construieşte o colibă din crengi, în curtea Comunităţii, se agaţă fructe în colibă. (Cornfeld Estera, 92 ani, Brăila)
Sukot se sărbătoreşte la Brăila, ca şi toate celelalte sărbători. Este sărbătoarea recoltei, a roadelor toamnei. Ţine 7 zile în care se mănâncă multe fructe. (Ella Abramovici, 66 ani, Brăila)
Sukot – sărbătoarea culesului de toamnă, dar și sărbătoarea colibelor, succede Yom Kippur și durează șapte zile. Suka-ua (coliba) în care trăiesc și iau masa credincioșii în acest timp, construită intenționat șubredă, în afara casei, amintește sentimentul de insecuritate, soarta omului fiind în mâna Creatorului. La rugăciuni se folosesc cele patru plante simbolice. Urmează Simhat Tora (bucuria Torei). Cu siguranță Sukot se sărbătorește și la Brăila, brăilenii adevărați știu mai bine. (Albert şi Carina Schreiber, 65 ani și 64 ani, Bucureşti)
Sărbătoarea de Sukot – Sărbătoarea corturilor. […] Sukot semnifică suferințele neamului din timpul pribegiei sale. Sukot este și sărbătoarea recoltei în sezonul agricol în care lucrătorul pământului îşi culege roadele muncii sale și se bucură de binecuvântarea pământului. […] Există obiceiul de a construi o suka de Sukot. Suka este casa evreilor pe durata celor 7 zile. În suka evreul mănâncă şi doarme. Suka are multe semnificaţii. Aminteşte şi de coliba agricultorului, coliba din grădina sau din via unde lucrătorul se adăposteşte de soare şi de frigul nopţii. Există reguli legate de modul de construire a suka, de modul în care trebuie făcut acoperişul, şi anume în aşa fel încât să se vadă prin el stelele: „Acoperişul se făcea din frunze şi şindrile”. Din această regulă decurg cele două sensuri ale sărbătorii, unul religios şi celălalt agricol. Agricultorul care se odihneşte în suka pe câmp are ochii îndreptaţi spre cer atunci când se roagă şi invocă ploaia pentru sezonul de iarnă, care se apropie. […] Filon din Alexandria găseşte o semnificaţie suplimentară a sărbătorii de Sukot: „Desigur, Suka ne aminteşte de anii lungi de pribegie a strămoşilor în deşert, ani mulţi când ei au locuit în sukot, prin toate locurile de popas, dar omul, în ceasul fericirii sale, trebuie să-și amintească de sărăcie, iar în zile de măreţii, de umilinţă. Când e un om important, să nu uite timpul când a fost om simplu, când e pace, să întrevadă pericolul războiului, pe uscat, să vadă cum e pe marea furtunoasă, iar în oraş, cum e în deşert. Căci nu este lucru care să-ți producă bucurie mai mare decât amintirea răului în vremurile cele bune”. Şederea în suka are rolul aşadar, să-l înveţe pe om, chiar pe cel înstărit să se mulţumească cu puţin şi să fie fericit cu ce are. Chiar dacă stă într-o suka modestă şi mică, acoperită doar cu crengi verzi, el trebuie să petreacă şi să fie vesel fiindcă de aceea i se zice acestei sărbători „timpul veseliei noastre”. Suka trebuie construită respectând toate detaliile. Omul care vrea să respecte această poruncă trebuie să se istovească atunci când o construieşte. […] Cele patru varietăţi de plante au un rol foarte important în fixarea specificului sărbătorii. […] Pentru ca sărbătoarea să le amintească acele timpuri, ei au ales ce-i mai frumos din ceea ce creşte pe Pământ, ramura de curmal, fructul cel mai bine mirositor – chitra, cea mai frumoasă dintre frunze – mirtul, şi cea mai bună dintre plante – salcia. Se obişnuieşte să se înconjoare strada din centrul sinagogii. […] Acest obicei îşi are originea în ritualul de înconjurare a altarului. În timp ce se înconjoară strada se rosteşte rugăciunea Hoshana al cărui subiect principal este ploaia. Este invocată ploaia.  Ultima zi din sărbătoarea de Sukot se numeşte Hoshana Raba, deoarece în această zi se acordă mai mult spaţiu rugăciunilor. Se obişnuieşte să se izbească pământul cu un mănunchi de crengi de salcie. […] În comunităţile evreieşti se obişnuia ca despărţirea de suka să se facă prin închinarea unui pahar spunându-se „Lehaim!”-„pentru viaţă!”, după care fiecare dintre cei ai casei săruta peretele din suka şi se rostea rugăciune. (Am folosit și texte din “Cartea vieţii omului” scrisă de Menachem Hacohen, cap. 9, despre sărbători) (Goldstein Suchar, 63 ani, Galaţi) RIP Goldstein Suchar!
Sursa text: volumul „... Greci, Evrei, Ruși lipoveni, Turci... Brăila. Reactivarea memoriei culturale a orașului” - Editori: Camelia Hristian, Ghena Pricop, Evdochia Smaznov, Editura „Istros” a Muzeului Brăilei, Brăila, 2012, 460 p. Poate fi citit online aici: https://www.muzeulbrailei.ro/.../Volumul_Greci_Evrei..

FOTO: Camelia Hristian, șef Serviciul Relații cu Publicul (Muzeul Brăilei „Carol I”)