Muzeul Brailei

„Portretul lui Barbu Catargiu” este singura pictură de Theodor Aman aflată în colecţia Muzeului Brăilei „Carol I”. A intrat în patrimoniul Muzeului Brăilei în februarie 1966, în urma unui transfer hotărât de ceea ce se numea pe atunci Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă. Înainte de acest transfer a aparţinut, probabil, Pinacotecii Naţionale.
Există două portrete ale lui Barbu Catargiu (1807–1862) semnate de Theodor Aman, ambele datate 1862 – anul în care Catargiu, pe atunci Prim-ministru al Principatelor Române din partea conservatorilor, a fost asasinat. Cel de-al doilea portret se păstrează la Muzeul Theodor Aman din Bucureşti.
Cele două portrete sunt aproape identice şi au ca punct de plecare fotografia făcută de Carol Popp de Szathmary în 1859. Ambele sunt, în momentul de faţă, considerate originale în literatura de specialitate. Recenta restaurare a portretului de la Brăila a confirmat, de altfel, autenticitatea semnăturii pictorului.
Această situaţie nu este unică în ansamblul operei lui Aman. Există, de asemenea, două portrete cvasi-identice ale lui Tudor Vladimirescu – unul aflat la Muzeul Theodor Aman din Bucureşti, celălalt aflat la Muzeul de Artă din Cluj. Este foarte posibil ca Aman să fi executat duplicate după portretele oficiale care îi erau comandate, în vederea înzestrării mai multor instituţii. Nu ar fi deloc surprinzător ca ambele portrete să fi fost comandate la scurtă vreme după asasinarea lui Catargiu, pentru a înzestra sediile a două şcoli sau două ministere, în dorinţa de a onora, în felul acesta, memoria celui dispărut.
Nu ne este cunoscut numele primului proprietar şi nici istoria portretului în cei o sută patru ani care au trecut între momentul realizării şi momentul intrării în colecţia Muzeului Brăilei „Carol I”. Însă oricare îi va fi fost traseul, el a lăsat urme adânci asupra stării de conservare a picturii, asupra integrităţii sale fizice şi estetice. Problemele consemnate de Conservatorul Secţiei Artă, Dna Liliana Gâţă, vizează, pe lângă inevitabilele urme ale trecerii timpului (deformări şi deteriorări ale pânzei-suport, depuneri de murdărie) şi urmele – încă mai dificil de tratat – ale unei restaurări vechi, deficitare.
O problemă de o complexitate deosebită a constituit-o prezenţa unei vechi completări de suport pe aproape o treime din jumătatea superioară a imaginii. Toată suprafaţa astfel completată era acoperită de un strat gros de chit şi repictată de o manieră grosieră, care altera semnificativ aspectul originar al picturii. Una dintre cele mai mari provocări pe care Dna Emanuela Enache, Restaurator Pictură în cadrul Secţiei Artă, a trebuit să le înfrunte a fost îndepărtarea urmelor vechii restaurări şi recompletarea suportului de pânză original cu o intarsie de pânză nouă. A existat o grijă deosebită ca aceasta din urmă să fie întru totul similară ca grosime şi textură cu pânza originală. Apoi, întrucât suportul original nu mai prezenta rezistenţă mecanică (pânza s-a oxidat în timp, devenind foarte fragilă), întreaga lucrare a fost dublată cu o pânză nouă de restaurare. După necesarele operaţiuni de consolidare, au urmat îndepărtarea repictărilor care afectau chipul originar al picturii, îndepărtarea depunerilor de murdărie şi a vernis-ului îmbătrânit şi chituirea lacunelor din stratul pictural cu chit nou de restaurare. Nu mai puţin laborioasă a fost integrarea cromatică a zonelor chituite şi a eroziunilor de culoare.
Este important de precizat că portretul nu a avut niciodată – ori, cel puţin, de-a lungul istoriei sale cunoscute – o ramă proprie, înrămarea fiind absolut necesară atât din raţiuni de conservare, cât şi din raţiuni estetice. Dat fiind formatul aparte al portretului – medalion pe o pânză întinsă pe un şasiu dreptunghiular –, pictura a avut nevoie de o ramă specială, cu paspartu oval, care să respecte tipologia formală şi stilul ramelor din secolul al XIX-lea. O astfel de ramă nu a putut fi procurată de pe piaţa produselor de serie, trebuind să fie comandată în mod special. Cel mai potrivit model de ramă disponibil pe piaţa românească s-a dovedit a fi modelul „Ludovic al XV-lea”, executat de firma S.C. Roşca’s S.R.L., model care se apropie cel mai mult de cel al ramelor folosite de Aman însuşi. Rama din lemn masiv, cu decoraţii în relief, a fost în întregime confecţionată manual. Pe suprafaţa ei aurită a fost aplicată o patină discretă, pentru conformitate estetică şi în acord cu vechimea lucrării înrămate.
„Portretul lui Barbu Catargiu” este o operă de o deosebită importanţă artistică, istorică şi documentară. Astăzi, la capătul unei îndelungate şi dificile operaţiuni de restaurare, ea poate fi redată publicului.

Text: Alina-Ruxandra Mircea, muzeograf - Secţia Artă
Fotografii: Alina-Ruxandra Mircea, Emanuela Enache, Gabriel Stoica (Muzeul Brăilei „Carol I”)
Lucrarea „Portretul lui Barbu Catargiu” de Theodor Aman aflată în colecţia Muzeului Brăilei „Carol I” - Secţia Artă a fost restaurată de Enache Emanuela Laura, restaurator pictură (Muzeul Brăilei „Carol I”).