Muzeul Brailei

Vernisajul expoziției temporare „Magia venețiană”. Fotografie semnată de Paul Padurariu (Iași) și Măști de carnaval a avut loc marți, 13 februarie 2024, ora 17.00, la Muzeul Brăilei „Carol I” - Centrul Diversității Culturale (Piața Traian nr. 3).
Expoziția include: Măști venețiene de la familiile Beatrice Dobrescu Ispir - Comunitatea Elenă Brăila, Diana Coșarcă | Măști de Purim de la Comunitatea Evreilor Brăila | Măști grecești de Apokries, realizate de prof. Elena Salomeea Kaloxilos Moraru, artist plastic - Comunitatea Elenă Brăila și la Cercul de Pictură al Comunității Elene Brăila |  Fotoexpoziție documentară: Camelia Hristian.
Au prezentat: Camelia Hristian, șef Serviciul Relații Publice, coordonatoarea Centrului Diversității Culturale; Nadia Ustinescu, președintele Comunității Evreilor Brăila și Adrian Mavrochefalos, președintele Comunității Elene Brăila.  
Transmisiune live de la Carnavalul de la Veneția: Paul Pădurariu, fotograf, membru al Clubului fotografilor din Iași.
Muzică din perioada Renașterii, interpretată de prof. Dumitru Popescu, chitară clasică.

^^^
Vă invităm la o călătorie prin romantica și fascinanta Veneție – cândva o lume cosmopolită de nobili, negustori, corăbieri, aventurieri, meșteșugari în tehnica dantelei și a sticlei, o republică artistocratică cu un stil de democrație inedit, unde, în perioade lungi de timp din an, măștile intrau în sfera vieții de zi cu zi și folosirea măștii era reglementată prin lege. Puteți admira, în fotografiile impecabil realizate de Paul Pădurariu, membru al Clubului Fotografilor din Iași, splendidele costume și măști de carnaval, intens colorate și decorate în stil baroc, cu pietre prețioase, cristale, pene, sticlă, unele dintre ele realizate după tehnici ale artizanilor venețieni din secolul al XIV-lea.   
Potrivit legendei, Carnavalul de la Veneția, inspirat din festivalurile antice romane și grecești dionisiace, a început după victoria militară a Republicii Venețiene asupra Patriarhului Aquileiei, Ulrich II von Treven, în anul 1162. În cinstea acestei victorii, oamenii au început să se adune în Piața San Marco și să danseze. Un decret din anul 1268, prin care Marele Sfat interzicea tinerilor nobili îmbrăcați în clovni, măștile Mattaccino, să arunce „ovi odoriferi”, coji de ouă parfumate cu apă de trandafir, către doamne, în Piața San Marco, atestă purtarea măștilor la Veneția la acea vreme. O reproducere după o gravură din secolul al XVII-lea, din colecția New York Public Library (care poate fi văzută în expoziție) ilustrează această tradiție venețiană, întâlnită și în insula Corfu din Grecia, în timpul carnavalului. Cu o istorie îndelungată, până în anul 1797, când Marele Consiliu declara sfârșitul Republicii și se interzicea purtarea măștilor, cu excepția petrecerilor private în palatele venețiene și a „Ballo della Cavalchina” la teatrul La Fenice, carnavalul venețian a fost reînviat abia în anul 1979.
Dacă nu ați ajuns la Veneția la carnaval, aveți ocazia să vedeți în expoziția noastră câteva splendide măști venețiene, alături de fotografii din arhive și muzee italiene și detalii din picturi ale unor artiști celebri în care sunt reprezentate măștile istorice: Bauta – una dintre cele mai populare măști venețiene, care împreună cu o pelerină neagră circulară sau semicirculară (tabarro) și glugă (zendale), era folosită pentru deghizarea standardizată a societății, reglementată de guvernul venețian, purtată și de aristocrați când votau (pentru anonimizarea votului) și de diplomații venețieni, în timpul întâlnirilor oficiale cu diplomați străini, iar în secolul al XVIII-lea purtată și de femei, la teatru –, Bufonul, masca cu clopoței care datează din Evul Mediu, Dama, una dintre cele mai spectaculoase și, în unele cazuri, una dintre cele grele și mai mari măști venețiene, cu o aparentă coafură inspirată din modul în care femeile venețiene își purtau părul în secolul al XVI-lea, Moretta, purtată de femeile patriciene, până în jurul anului 1760, Volto sau „masca de cetățean”, care în lumina lunii, purtată cu mantie lungă și pălărie tricorn, are aspectul unei fantome care plutește pe canalele Veneției. Sunt expuse și măști create în amintirea unor evenimente istorice precum Doctorul Ciumei, una dintre cele mai bizare și mai cunoscute dintre măștile venețiene, folosită inițial de medicul francez Charles de Lorme, în secolul al XVII-lea, ca metodă de prevenire a răspândirii bolii și masca Gatto, „pisică”, pisicile fiind considerate aproape eroi de către venețieni, în perioada ciumei (distrugeau șobolanii care purtau virusul).
De asemenea, sunt expuse câteva măști din Commedia dell’Arte, o formă a teatrului de improvizaţie în aer liber cu origini în Italia sec. al XVI-lea, ajunsă la apogeul popularității sale un secol mai târziu și practicată până astăzi. Sunt prezentate principalele personaje din comedia italiană (Pantalone, Colombina, Arlechino, Pierrot, Pulcinella, Zanni, Brighella, Burratino, Il Dottore). Masca avea rolul de a înlesni înțelegerea piesei, scoțând la iveală, convențional, personajul - albă pentru personaje feminine, întunecată pentru personaje masculine -, de a evidenția o anume stare sufletească, condiție socială, sau doar amplifica, prin forma ei ciudată, vocea actorului. Masca Colombina, care nu este reprezentată în picturi și nu apare în documente ca fiind utilizată în viața socială, este, în zilele noastre, una dintre cele mai atrăgătoare măști venețiene, adesea bogat decorată cu aur, argint, cristale, pene și țesături, sau pictată. 
Despre viața comunității evreiești la Veneția și tradițiile de sărbătoarea Purim, povestim cu ajutorul unor fotografii de epocă, texte și măști de Purim de la Comunitatea Evreilor Brăila. Comunitatea evreiască din Veneția datează din secolul al XIII-lea, la care s-a mai adăugat un nou val de familii, la începutul secolului al XVI-lea, un amestec de evrei italieni din Roma și din sudul Italiei, evrei germani și evrei sefarzi care au venit aici, după ce fuseseră expulzați din Spania și Portugalia. Din 1516, în urma unui decret al Guvernului venețian, mulți dintre evreii stabiliți la Veneția au emigrat în Imperiul Otoman, în special la Salonic, în Grecia de astăzi. Evreii rămași la Veneția erau obligați să locuiască într-o insulă mică și poluată din interiorul orașului, fostul loc al turnătoriilor din Veneția, cunoscută sub numele Gheto (de aici provine termenul de tristă amintire folosit pentru spațiile segregate evreiești și în alte țări europene). Chiar dacă aveau impuse numeroase restricții, viața evreiască (comerțul și bursele evreiești) a înflorit în acest spațiu impus, atingând apogeul în secolul al XVII-lea. Evreii din Veneția au oferit, de-a lungul timpului, spectacole magnifice de Purim, pentru întreg orașul, cu măști venețiene, parade, recepții. Acest loc, considerat exotic, era inclus chiar și în Marele Tur pe care tinerii aristocrați europeni îl făceau pentru desăvârșirea educației și cunoașterea valorilor clasice. Descrierile lui Giulio Morosini (un creștin care încerca să-i convertească pe evreii din Veneția la creștinism și vizita frecvent această insulă) oferă o imagine vie asupra modului cum se sărbătorea Purimul acolo, în anii 1600. Unele tradiții sunt păstrate și la Brăila, unde Comunitatea Evreilor organizează, în fiecare an, sărbătoarea Purim, la Templul Coral.
Veneția a cunoscut dintotdeauna prezența grecilor, fiind un port comercial aflat în legătură cu Imperiul Bizantin. Comunitatea Greacă din Veneția a atins apogeul în secolele de după 1453, după căderea Constantinopolului, când mulți greci au părăsit teritoriile aflate sub stăpânire otomană. Veneția a devenit un centru major pentru educația greacă. În 1539, după negocieri prelungite, papalitatea a permis și construirea bisericii San Giorgio (lucrările fiind finanțate printr-o taxă impusă tuturor navelor din lumea ortodoxă, precum și prin contribuții din partea comunității grecești din Veneția), sfințită în 1564, în care slujbele religioase în ritul greco-ortodox se oficiază începând din anul 1573. Din 1991, Biserica este folosită drept catedrală a Arhiepiscopiei Ortodoxe din Italia și Malta, sub jurisdicția canonică a Patriarhiei Constantinopolului și aparține statului grec. În vechime, la Veneția, grecii sărbătoreau carnavalul cu măști și tradiții venețiene. 
Sunt prezentate în expoziție − cu imagini din secolul al XIX-lea din arhive grecești, texte, fotografii din presă, imagini video, reproduceri după măști din muzee din Grecia, realizate de artistul plastic Elena Salomeea Kaloxilos și la Cercul de Pictură al Comunității Elene Brăila −  tradiții și tipuri de măști specifice carnavalului Apokries, în diferite zone ale Greciei: Carnavalul Corfiatiko, cu o tradiție de peste 450 de ani, cu măști, costume venețiene, la care s-au adăugat și obiceiuri grecești (insula Corfu a fost sub controlul Veneţiei între anii 1386 și 1797); Apokries în Nafplio (aflat sub stăpânire venețiană între 1389-1540 și între 1686-1715) care include, alături de parada grecească, baluri venețiene și dansul „tarantella” în jurul focurilor aprinse; Carnavalul din Patras (principalul port care leagă Grecia de Italia) cu tradiții de influență italiană, dar și cu obiceiuri inedite grecești precum Bourboulia; Apokries la Kozani, Naoussa, Galaxidi, Amfissa, Theba, Mesotopos, Lesvos, Lefkada, Flambouro, Sochos, cu elemente ale cultului păgân grecesc antic, la care s-au adăugat, în timp, obiceiuri inedite, care rememorează evenimente istorice locale, sau care pun în evidență ocupații tradiționale ale zonei; Baklahorani sau Carnavalul Tatavla, unul dintre cele mai faimoase festivaluri creștine din Constantinopol / Istanbul, sărbătorit timp de aproape cinci secole, de către membrii comunității grecești, până în 1941 (reînviat și în ultimii ani). Și la Brăila, Comunitatea Elenă sărbătorește cu măști, în fiecare an,  Apokries.
În fotoexpoziția documentară sunt și câteva imagini cu obiceiuri specifice carnavalurilor din Transilvania − Fasching organizat de comunitățile săsești (Carnavalul Lolelor la Sighișoara, cu rădăcini în activitatea breslelor; Fasching la Bistrița; Festivalul clătitelor la Prejmer) și Fărșang sau „alungarea iernii”, obicei străvechi comun comunităților românești și maghiare (la Cetea, Rimetea, Apața) − organizate în perioada dintre Bobotează și Lăsatul Secului −,   ritualuri care simbolizează alungarea iernii și includ practici de alungare a spiritelor rele.
O vitrină din expoziție este dedicată balurilor mascate care animau odinioară serile lungi de iarnă, începând din a doua zi de Crăciun, până la Lăsatul Secului când avea loc balul de îngropare a carnavalului, în Bucureștii, Iașii și Brăila de altădată. Câteva obiecte de vestimentație, dar și fotografii din muzee, periodice, colecții private și câteva texte amuzante din „Ilustrațiunea Română”, „Realitatea Ilustrată” și din volumul  Constantin Bacalbașa, „Bucureștii de altădată“ ne întroduc în atmosfera balurilor „mascate și costumate” de la Casa Regală, din casele „high-life-ului”, dar și organizate în săli publice pe Calea Victoriei sau în mahalale. Și în presa brăileană de altădată erau publicate anunțuri care promovau balurile mascate organizate la Teatrul Rally. Brăilenii cu o vârstă venerabilă își amintesc cu nostalgie și frumoasele baluri organizate la vechea Școală de băieți a Comunității Elene, în apropierea Bisericii Grecești. 
Iată un fragment dintr-o cronică publicată în numărul din 30 ianuarie 1930 al revistei „Realitatea Ilustrată”, găsită pe blogul „De ieri și de azi”: „Vivat, frumoasă mască! [...] Suntem în carnaval și încercăm să colorăm cu roz orizontul de plumb al vieții. Purtăm mască în fiecare zi, arătându-ne altfel decât suntem, căci împrejurările și oamenii nu ne îngăduiesc să prezentăm obrazul nostru adevărat. Aspectele din juru-ne sunt urâte, ofensatoare, și obrazul nostru s-ar îmbujora. Dar: „ridi pagliacci...”. Râdem ca să nu plângem și de aceea în Carnaval aplicăm pe figură masca grotească. Ridi pagliacci, și de aceea înecăm într’o noapte amarul altor multe zile și nopți. Și ne pomenim apoi cu-adevărat dispuși. Vinul, muzica, dansul îndeplinesc minunea. Vivat! Vivat, frumoasă mască! Îți fac un compliment: ești frumoasă. Aiurea e obiceiul ca într’o anumită noapte din Carnaval oamenii să-și spună, fără supărare, adevărul în față. Uite, dacă obiceiul s’ar fi înrădăcinat și la noi, ți-aş fi spus și eu adevărul pe șleau: - Nu ești frumoasă, ci ești încântătoare!" 
Expoziția „Magia venețiană” a fost deschisă marți, 13 februarie 2024, respectiv ziua dinaintea Miercurii Cenușii, prima zi a postului Sfintelor Paști, conform calendarului catolic (și ultima zi de Carnaval la Veneția) și poate fi vizitată până pe 17 martie, respectiv duminica dinainte de Lunea Curată, prima zi a postului Sfintelor Paști, conform calendarului ortodox.
Text: Camelia Hristian, șef Serviciul Relații Publice, coordonatoarea Centrului Diversității Culturale
***
Montare passepartout: Sorin Filoti, restaurator.
Afiș: Camelia Hristian.
Amenajare expoziție: Camelia Hristian și Sorin Filoti, restaurator. Au mai contribuit: Beatrice Dobrescu Ispir și Elena Salomeea Kaloxilos Moraru, artist plastic - Comunitatea Elenă Brăila; Diana Coșarcă, muzeograf și Mirela Lipan, supraveghetor.

FOTO: Cristian Pușcașu, inginer de sistem (Muzeul Brăilei „Carol I”), Elena Salomeea Kaloxilos Moraru și Beatrice Dobrescu Ispir (Comunitatea Elenă Brăila)