Muzeul Brailei

În fiecare an, la 9 martie este marcată „Ziua deţinuţilor politic anticomunişti din perioada 1944-1989”. Surprinzător poate pentru noi, dar experienţa carcerală pentru deţinuţii politic a fost considerată o binecuvântare. 
Dincolo de suferinţele şi greutăţile resimţite, mulţi dintre ei au cunoscut apropierea de Dumnezeu.  
Ioan Ianolide, figură marcantă a regimului concetraţionar românesc, şi-a purtat crucea cu demnitate, atât după gratii, timp de 20 de ani, cât şi în afara lor. 
Un real exemplu de jertfă sufletească l-a reprezentat povestea de iubire dintre scriitorul şi deţinutul politic Ioan Ianolide şi logodnica sa, Valentina Gafencu.
Ea, întruchiparea răbdării şi a speranţei, l-a aşteptat pe Ioan ani la rând, până când tatăl lui Ioan Ianolide, i-a spus „Valentina, l-ai aşteptat 18 ani pe Ioan. Nu ştim dacă mai trăieşte ori nu. Nu mai ştim nimic despre el de atâţia ani. Noi te sfătuim, dacă găseşti un suflet bun, să te căsătoreşti”. 
Ceea ce a şi făcut.
Dar la scurt timp, Ianolide a fost eliberat din puşcărie. Vă închipuiţi momentul revederii... „Mi-l aduc aminte şi astăzi pe Ioan, în spital, dându-mi o hârtie şi un creion ca să scriu: Iartă-mă! L-am întrebat, atunci când a înţeles mai bine situaţia, după ce a luat legătura cu familia lui, dacă ar trebui să divorţez. Ioan mi-a spus, zdrobit, că Taina Cununiei este mai mare decât logodna... În 1986, el s-a mutat la cele veşnice”, afirma Valentina.
Nobleţe în credința ei, înţelepciune în răspunsul lui.
Să aprindem o lumânare şi să rostim o rugăciune în memoria eroilor neamului românesc!
Text: Cătălina Mârza, muzeograf - Serviciul Relații cu Publicul.