Muzeul Brailei

Trecând cu bacul, păşim în Insula Mare a Brăilei, care face parte din ceea ce în trecut era marea Baltă a Brăilei. Ea este o insulă pe Dunăre, din judeţul Brăila şi are în medie 60 km lungime şi 20 km lăţime, cu o suprafaţă totală de 710 km. Pe insulă se află 2 comune: Măraşu şi Frecăţei cu localităţi care par rupte de realitatea cu care suntem obişnuiţi.
În trecut, Balta Brăilei a fost un paradis natural, cu o biodiversitate  bogată, printre altele cu o varietate însemnată de specii de păsări şi efective numeroase de peşti. În mod natural, zona era inundată anual de viiturile de primăvară, iar apele persistau creând importante zone umede care susţineau varietatea floristică şi faunistică. Peisajul era frumos, sălbatic, cu numeroase canale, gârle, mlaştini, cu asociaţii vegetale specifice, formate în principal din stuf şi papură şi de asemenea păduri de luncă alcătuite din sălcii şi plopi şi importante colonii de păsări. Această zonă naturală este descrisă pe larg de către savantul Grigore Antipa în cartea „Regiunea inundabilă a Dunării", apărută la Bucureşti în anul 1910, carte în care sunt menţionate şi alte informaţii valoroase, printre care migraţia peştilor şi modul de pescuit, de unde tragem şi concluzia despre importanţa piscicolă a zonei, nivelul apelor, viaţa păsărilor, exploatarea stufului şi sălciilor etc. Antipa subliniază valoarea şi beneficiile pe care le poate aduce o zonă de genul acesta dacă ea rămâne naturală.
Ulterior, influenţa antropică agresivă din zonă şi-a spus cuvântul, astfel că în perioada comunistă s-au oprit artificial inundaţiile naturale, prin construcţia de diguri şi desecarea zonei pentru agricultură, pe vremea când aici funcţionau lagărele de reeducare cu scopul pedepsirii prin muncă silnică a deţinuţilor politic cu preţul vieţii lor. Actualmente, terenurile agricole ocupă 94.6% din suprafaţa insulei. Exploataţia agricolă din Insula Mare a Brăilei este cea mai mare de genul acesta, din Europa, cu o producţie anuală de sute de mii de tone de cereale care se exportă.
Impactul antropic aplicat asupra insulei a fost puternic şi ireversibil şi chiar dacă s-ar încerca o reconstrucţie ecologică, nu mai este posibil ca ecosistemele să revină la starea lor naturală iniţială.
Am surprins în imagini câteva crâmpeie din frumuseţea naturală a zonei, de pe lângă maiestuoasa Dunăre, martoră a ororilor aplicate atât asupra umanităţii, cât şi asupra naturii şi nu putem decât să sperăm ca pe viitor acestea să nu se mai întâmple.
„Cei care nu învaţă din istorie sunt condamnaţi să o repete.” – George Santayana, filozof

Sursă text: Georgiana Papurică, muzeograf

Echipa: Georgiana Papurică, muzeograf - Serviciul Evidența și Protejarea Patrimoniului, Colecția de Științe ale Naturii, Cătălina Mârza, muzeograf - Serviciul Relații cu Publicul, Cristian Pușcașu, inginer de sistem - Serviciul Relații cu Publicul, Titi Mucuţă, şofer.

FOTO: Cristian Pușcașu, inginer de sistem