Evenimente
LANSARE DE CARTE LA INSTITUTUL “NICOLAE IORGA” BUCURESTI
Vineri, 9 februarie 2007, ora 11.30, la Institutul “Nicolae Iorga” Bucureşti, Editura “Istros” a Muzeului Brăilei a lansat volumul Rapoarte consulare şi diplomatice engleze privind principatele dunărene. 1800-1812 – editor Paul Cernovodeanu, membru de onoare al Academiei Române.
La lansare au participat personalităţi marcante ale culturii româneşti. Au prezentat: dr. Ovidiu Cristea, director adjunct - Institutul “Nicolae Iorga” Bucureşti şi dr. Gh. Lazăr - Institutul “Nicolae Iorga” Bucureşti, prof. univ. dr. Ionel Cândea, directorul Muzeului Brăilei, academicienii Dan Berindei şi Florin Constantiniu, prof. univ. dr. Radu Ştefan Vergatti. S-a citit şi o scrisoare trimisă de profesor univ. dr. Radu Ş. Năsturel (profesor Sorbona).
Profesorul Paul Cernovodeanu ar fi împlinit 80 de ani (1927-2006)
În vastul imperiu al Majestăţii Sale Istoria, Paul Cernovodeanu a fost un brav general. A condus campanii lungi şi obositoare, precum cea de aproape patru decenii, numită Călători străini despre ţările române. A plecat pe urmele solilor, negustorilor, misionarilor, diplomaţilor şi le-a găsit în cărţi, manuscrise rare şi aproape uitate, în arhive îndepărtate. A raportat conştiincios despre ei Majestăţii Sale, străduindu-se să nu piardă nici un detaliu, nici o informaţie, oricât de măruntă. În cufărul său de campanie, pe care scria „My life is my journey”, stăteau alături erudiţia, precizia şi capacitatea de viziune, ştiinţa coordonării strategice şi puterea de a mobiliza. Era meşter experimentat în toate tehnicile de luptă, de care se slujea cu o tactică ce îi era proprie: paleografie şi genealogie, istorie economică şi militară, istoria artei şi filologia, istoria medicinei. Poruncitor cu trupele aţipite în tranşee la primele ore ale dimineţii, necruţător cu greşelile şi nerăbdător cu ruperile de ritm ale marşurilor forţate, Paul Cernovodeanu ştia să îmbărbăteze cu exemplul personal pe oricine se vădea demoralizat în faţa lipsurilor şi privaţiunilor, atât de numeroase în campaniile lungi.
A cucerit apoi cu arme moderne şi a colonizat teritorii noi, anexându-le vastului imperiu, căci ştia că pe Majestatea Sa o interesa totul. Când ninge şi când plouă, când se cutremură pământul, dacă se fac recoltele, când bântuie bolile şi epidemiile, cum circulă mărfurile şi negustorii, cărturarii şi cărţile, medicii şi leacurile lor, cum se construiesc cetăţile şi bisericile, cum se duc războaiele şi se negociază pacea într-o anume parte a lumii, cum se pierd şi se redobândesc teritorii, pe unde îşi poartă nefericirea şi visele unii prinţi cu nume ciudate. Despre toate acestea a scris enorm, cu hărnicie şi talent, cu o capacitate de cuprindere şi o nestinsă curiozitate.
Ca orice gentilom, bravul general a fost întotdeauna loial faţă de stăpâna sa, pe care a slujit-o cu credinţă, apărându-i onoarea în faţa duşmanilor. Şi n-au fost puţini: cenzura, impostura, ideologia şi aliaţii lor, marginalizarea şi persecuţia. Paul Cernovodeanu îi numea, cu dispreţ, pe oştenii inamici, mercenari nedemni ai unei cauze străine, „energumeni”. Ca orice gentilom, a avut prieteni şi colaboratori, pe care i-a iubit cu generozitate o viaţă întreagă. A luptat alături de mulţi dintre ei, fiindcă îi plăcea să împărtăşească şi să-şi apropie pe cei care slujeau aceeaşi nobilă cauză: o colecţie de documente, o revistă, o sinteză, o monografie. Când viaţa curmată în plină tinereţe a unicului fiu i-a îngropat nădejdile, a adoptat fii spirituali, i-a chemat sub arme, făcându-i oşteni de nădejde ai istoriei. Ca orice gentilom de viţă veche educat în spiritul datoriei, era ceremonios şi politicos, conservator şi aristocratic în valori, radical în judecăţi, stoic şi tenace, disciplinat în muncă. Avea umor, mai ales când era vorba de sine însuşi. Pe ceilalţi îi lua întotdeauna în serios. Avea coduri etice, rigide când era vorba de sine însuşi. Pe ceilalţi îi mai îngăduia câteodată.
Maiestatea Sa istoria l-a onorat târziu pe cel care străbătuse pentru ea furtuni şi vremuri tulburi, deşerturi şi mlaştini, ca să-i închine victorii durabile. L-a lăsat să păzească, cu trupe puţine, un fort prea îndepărtat. Acolo, după ce el n-a mai fost, veteranii care serviseră sub arme alături de el, aveau să istorisească recruţilor, seara la foc, legende despre generalul lor şi campaniile lui glorioase?. (Colegiul de Redacţie „SMIM”)
prof.univ.dr Ionel Cândea
Directorul Muzeului Brăilei
La lansare au participat personalităţi marcante ale culturii româneşti. Au prezentat: dr. Ovidiu Cristea, director adjunct - Institutul “Nicolae Iorga” Bucureşti şi dr. Gh. Lazăr - Institutul “Nicolae Iorga” Bucureşti, prof. univ. dr. Ionel Cândea, directorul Muzeului Brăilei, academicienii Dan Berindei şi Florin Constantiniu, prof. univ. dr. Radu Ştefan Vergatti. S-a citit şi o scrisoare trimisă de profesor univ. dr. Radu Ş. Năsturel (profesor Sorbona).
Profesorul Paul Cernovodeanu ar fi împlinit 80 de ani (1927-2006)
În vastul imperiu al Majestăţii Sale Istoria, Paul Cernovodeanu a fost un brav general. A condus campanii lungi şi obositoare, precum cea de aproape patru decenii, numită Călători străini despre ţările române. A plecat pe urmele solilor, negustorilor, misionarilor, diplomaţilor şi le-a găsit în cărţi, manuscrise rare şi aproape uitate, în arhive îndepărtate. A raportat conştiincios despre ei Majestăţii Sale, străduindu-se să nu piardă nici un detaliu, nici o informaţie, oricât de măruntă. În cufărul său de campanie, pe care scria „My life is my journey”, stăteau alături erudiţia, precizia şi capacitatea de viziune, ştiinţa coordonării strategice şi puterea de a mobiliza. Era meşter experimentat în toate tehnicile de luptă, de care se slujea cu o tactică ce îi era proprie: paleografie şi genealogie, istorie economică şi militară, istoria artei şi filologia, istoria medicinei. Poruncitor cu trupele aţipite în tranşee la primele ore ale dimineţii, necruţător cu greşelile şi nerăbdător cu ruperile de ritm ale marşurilor forţate, Paul Cernovodeanu ştia să îmbărbăteze cu exemplul personal pe oricine se vădea demoralizat în faţa lipsurilor şi privaţiunilor, atât de numeroase în campaniile lungi.
A cucerit apoi cu arme moderne şi a colonizat teritorii noi, anexându-le vastului imperiu, căci ştia că pe Majestatea Sa o interesa totul. Când ninge şi când plouă, când se cutremură pământul, dacă se fac recoltele, când bântuie bolile şi epidemiile, cum circulă mărfurile şi negustorii, cărturarii şi cărţile, medicii şi leacurile lor, cum se construiesc cetăţile şi bisericile, cum se duc războaiele şi se negociază pacea într-o anume parte a lumii, cum se pierd şi se redobândesc teritorii, pe unde îşi poartă nefericirea şi visele unii prinţi cu nume ciudate. Despre toate acestea a scris enorm, cu hărnicie şi talent, cu o capacitate de cuprindere şi o nestinsă curiozitate.
Ca orice gentilom, bravul general a fost întotdeauna loial faţă de stăpâna sa, pe care a slujit-o cu credinţă, apărându-i onoarea în faţa duşmanilor. Şi n-au fost puţini: cenzura, impostura, ideologia şi aliaţii lor, marginalizarea şi persecuţia. Paul Cernovodeanu îi numea, cu dispreţ, pe oştenii inamici, mercenari nedemni ai unei cauze străine, „energumeni”. Ca orice gentilom, a avut prieteni şi colaboratori, pe care i-a iubit cu generozitate o viaţă întreagă. A luptat alături de mulţi dintre ei, fiindcă îi plăcea să împărtăşească şi să-şi apropie pe cei care slujeau aceeaşi nobilă cauză: o colecţie de documente, o revistă, o sinteză, o monografie. Când viaţa curmată în plină tinereţe a unicului fiu i-a îngropat nădejdile, a adoptat fii spirituali, i-a chemat sub arme, făcându-i oşteni de nădejde ai istoriei. Ca orice gentilom de viţă veche educat în spiritul datoriei, era ceremonios şi politicos, conservator şi aristocratic în valori, radical în judecăţi, stoic şi tenace, disciplinat în muncă. Avea umor, mai ales când era vorba de sine însuşi. Pe ceilalţi îi lua întotdeauna în serios. Avea coduri etice, rigide când era vorba de sine însuşi. Pe ceilalţi îi mai îngăduia câteodată.
Maiestatea Sa istoria l-a onorat târziu pe cel care străbătuse pentru ea furtuni şi vremuri tulburi, deşerturi şi mlaştini, ca să-i închine victorii durabile. L-a lăsat să păzească, cu trupe puţine, un fort prea îndepărtat. Acolo, după ce el n-a mai fost, veteranii care serviseră sub arme alături de el, aveau să istorisească recruţilor, seara la foc, legende despre generalul lor şi campaniile lui glorioase?. (Colegiul de Redacţie „SMIM”)
prof.univ.dr Ionel Cândea
Directorul Muzeului Brăilei
Te pot interesa
