Muzeul Brailei

MONUMENTUL LUNII APRILIE 2023 – BISERICA GREACĂ CU HRAMUL „BUNA VESTIRE” din Municipiul Brăila, Calea Călărașilor nr. 3, cod LMI - BR-II-m-A-02076, anii 1863-1872 („Monumentul lunii” este un program cultural de promovare a patrimoniului imobil brăilean, inițiat de Secția Istorie Modernă şi Contemporană a Muzeului Brăilei „Carol I"). 
Istoria sa începe pe la mijlocul secolului al XIX-lea, fiind strâns legată de istoria comunităţii greceşti din Brăila. Iniţial pe locul bisericii se afla un paraclis mic de lemn unde se oficia slujba în limba greacă şi unde brăileni de origine etnică greacă cât şi unii corăbieri de aceeaşi origine aprindeau lumânări. 
Un comitet format din 311 greci, s-a întrunit în luna februarie 1863 şi au hotărât să constituie Comunitatea elenă, ce avea drept obiectiv principal ridicarea unei biserici în care să se oficieze slujba în limba greacă. A fost adresată o cere în acest sens domnitorului Alexandru Ioan Cuza, care a aprobat-o, şi la data de 8 septembrie 1863 s-a pus piatra de temelie a clădirii bisericii. 
Planul bisericii a fost realizat de către arhitectul Avraam Ioanidis din Brussa. Tot acesta supraveghea lucrările care au durat nouă ani, ele fiind executate de către meşteri de origine italiană.
Biserica este realizată în stil bizantin, având cupolă rotundă şi planul în formă de cruce cu două turle. Construcţia are şi unele influenţe antice greceşti şi renascentiste.
Clădirea are dimensiuni impresionante, ea măsurând la bază 43,40 m în lungime şi 21,55 m în lăţime.
Intrarea în biserică se realizează printr-un pridvor care are deasupra un balcon, ambele având câte patru stâlpi de marmură albă, iar deasupra lor se găseşte clopotniţa, dotată cu un ceas elveţian şi cu un clopot mare (1878), prin donaţia făcută de Gheorghis Simon. Au fost turnate la Bucureşti, în atelierul “Fraţii D & V Popescu” şi montate în anul 1923. 
În interior, cupola centrală este în stil bizantin ea sprijinindu-se pe patru coloane din marmură albă, la care se adaugă încă opt coloane ce susţin biserica propriu-zisă. În interior există şi un balcon foarte mare, în care cântă corul bisericii. 
Biserica are trei altare. Altarul central și este ridicat în cinstea Bunei Vestiri. Deasupra Sfintei Mese se poate admira baldachinul care are șase coloane înalte, sculptate atât de frumos, cu adevărate dantelării. Alt altar se află în partea de sud a bisericii și a fost dedicat Sfântului Nicolae. Ultimul altar este poziționat în partea de nord și a fost construit în cinstea Sfântului Gherasim din Kefalonia. Chiar sub acest altar se spune că a existat izvorul cu apa făcătoare de minuni.
Interiorul bisericii a fost decorat, între anii 1871 şi 1872, de către pictorul italian Fernando Iacevoli (capiteluri, frize, arhitrave), de ucenicul său Gioachimo Brolca (placarea cu marmură a coloanelor) şi de Rolf Schumann (amvonul şi pardoseala).
Pictura acestui lăcaş a fost executată în trei etape de Gheorghe Tăttărescu (1880): Iisus Pantocrator şi cei patru evanghelişti; pictorul grec Constantinos Livadas Liochis (1900-1902): Sf. Altar, cu o parte din naos, arcada cea mare dinspre răsărit şi arcadele mari din nord şi sud, şi Belizarie (1945-1946): pronaosul şi partea finală a naosului.
Catapeteasma bisericii este realizată din foiţă de aur de către specialiştii aduşi din Constantinopol de către comunitatea greacă. Picturile de pe catapeteasmă au fost realizate succesiv de mai mulţi pictori. Au pictat Matache Orăşeanu între 1876 şi 1877 un număr de 26 de picturi, apoi Ioan Abescu, o pictură în 1913 şi ultimul Vasile Robea 3 picturi tot în 1913.
La intrarea în biserică există un candelabru mare de cristal adus de corăbierii greci de la Murano, şi alte cinci candelabre mai mici realizate din cristal de Bohemia.
 Biserica a fost sfinţită de către Episcopul Melchisidec al Dunării de Jos, în data de 29 octombrie 1872.
Izvorul Tămăduirii - Chiar de sub unul dintre cele trei altare ale bisericii grecești, la adâncimea de 12 m, s-a descoperit un izvor cu apă limpede în anul 1863. Legenda spune că acest izvor a ieșit la iveală chiar în timpul când se săpa fundația acestui edificiu. De atunci se crede despre apa izvorului că se transformă în aghiasmă doar în ziua de vineri, imediat după Sărbătoarea de Paști, într-o singură zi pe an.
În secolul trecut biserica era dotată şi cu o şcoală de băieţi construită în anul 1902.
Clopotniţa a fost deteriorată la cutremurul care a avut loc în 1940.
Cutremurul din 1977 a afectat din nou clopotniţa care a fost consolidată prin grija părintelui paroh de atunci Dorin Bănuţ cu sprijinul unui institut de construcţii din Iaşi. Arhitectul şef al Brăilei de atunci, Popescu Crişan i-a propus demolarea clădirii şi doar rezistenţa preotului Bănuţ Dorin a făcut ca aceasta să se păstreze în continuare.
Din 6 mai 1974 conform deciziei Episcopiei Buzăului, Biserica Greacă devine biserică parohială, cu denumirea de Parohia “Buna Vestire” slujba efectuându-se în limba română.
În perioada 2018-2021 Parohia a implementat proiectul european „Consolidare, restaurare, conservarea și punerea în valoare a Bisericii «Buna Vestire» Brăila”, în valoare de 5 milioane de euro, în urma căruia biserica a suferit un amplu proces de consolidare și refacere.
Pictura, cu o suprafață de 3000 mp, este în curs de restaurare, lucrările fiind conduse de pictorul restaurator Sandu Stoleru. 

Text redactat de m.a. Viorel Stoian, șef Secția Istorie Modernă și Contemporană
Tur virtual Biserica Greacă: https://youtu.be/3snDCrD0Bok
Podcast cu tema Biserica Greacă: https://youtu.be/1fcZeFKu6_U
Surse:
Maria Stoica - Brăila, memoria oraşului. Imaginea unui oraş românesc din secolul al XIX-lea, Brăila, 2009 
Ionel Alexandru - Bisericile Brăilei, Brăila, 2009 
Arhiepiscopia Dunării de Jos - www.edj.ro
Biserica Greacă - https://bisericagreaca-braila.ro/
Obiectiv Vocea Brăilei - https://obiectivbr.ro/

FOTO: din mediul on-line.