Evenimente
OCROTIŢI NATURA, MEDIUL ÎNCONJURĂTOR
În perioada august - septembrie 2007, la Secţia de Ştiinţe ale Naturii a Muzeului Brăilei, va fi deschisă fotoexpoziţia: „Ocrotiţi natura, mediul înconjurător!”.
Prin activităţile lor, oamenii au poluat, mai mult sau mai puţin grav, solul, apa, aerul, ducând la dispariţia multor specii de plante şi animale.
La rândul lor, oamenii sunt confruntaţi cu diferite boli cauzate de poluare iar intervenţiile civilizaţiei au provocat mediului natural pagube mari.
Trăim pe o planetă de care trebuie să avem grijă cu toţii! Ceea ce NATURA a creat în milioane de ani se poate distruge în câteva luni sau ani. Pentru a evita distrugerea mediului, trebuie să protejăm, să ocrotim şi să conservăm elementele mediului natural.
De pe Terra, planeta noastră albastră, au dispărut multe specii de plante şi animale, dar din anul 1970, au apărut semne clare de “îmbolnăvire a planetei”: subţierea stratului de ozon, încălzirea globală, ploile acide, poluarea apelor, a aerului şi a solului. Mai ales în ultimii ani, oamenii au început să înţeleagă necesitatea adoptării unui comportament responsabil faţă de natură şi luarea unor măsuri energice de protecţie a planetei.
În România, primele idei şi preocupări în domeniul ocroturii naturii aparţin pictorului Nicolae Grigorescu, botanistului Radu Grecescu şi balneologului Iosif Bernat. Ei au remarcat frumuseţea unor locuri din ţară, importanţa florei şi faunei, cerând pentru prima dată, ocrotirea lor.
În anul 1930, este promulgată prima lege pentru ocrotirea naturii în ţara noastră (o contribuţie importantă la acest eveniment a avut Emil Racoviţă). În noua lege, elaborată în anul 1950, pentru prima dată în ţara noastră se stabileşte că monumentele naturii sunt bunuri ale întregului popor, şi deci trebuie ocrotite de către toţi cetăţenii.
Şi în judeţul Brăila avem câteva obiective ce se cer a fi cunoscute şi ocrotite în mod deosebit: pădurea Viişoara, popina Blasova, rezervaţia “Insula Mică a Brăilei”, arbori seculari din spaţiile verzi brăilene, ş.a.
În Judeţul Brăila, unde întâlnim relief de câmpie sau de luncă, şi unde pădurile sunt destul de rare,
există în mai multe localităţi, soluri salinizate (solonceacuri şi soloneţuri). Şi în jurul Lacului-Sărat există asemenea soluri sărate, pe care întâlnim plante halofile, adaptate pentru asemenea condiţii speciale (ex. Salicornia herbacea, Salsola sp., Suaeda sp., ş.a. plante, ce au tulpini şi frunze suculente).
Efectele terapeutice ale Lacului-Sărat de lângă Brăila, sunt cunoscute de prin anii 1800. Începând cu anii 1870 lacul intră în atenţia specialiştilor, care au efectuat analize asupra compoziţiei apei şi a nămolului. Aici se întâlneşte un „nămol vegetalo-mineral ce a dat rezultate deosebite la pacienţi....”. La formarea acelui nămol a contribuit şi micuţul răcuşor, Artemia salina.
Vegetaţia în general şi pădurea în special, purifică aerul viciat de fum, praf, gaze toxice, contribuind la menţinerea unei atmosfere curate pentru sănătatea omului. Vegetaţia arborescentă şi arbustivă ajută într-o măsură dintre cele mai eficiente la combaterea zgomotului.
Poluarea fonică creează stări psihice deosebite, accentuând oboseala fizică şi intelectuală, producând astenii, depresiuni nervoase, ş.a. Omul caută să se retragă în mijlocul naturii preferând liniştea şi aerul oxigenat al pădurilor, foşnetul copacilor, cântecul păsărilor, în locul zgomotelor artificiale ale fabricilor, motoarelor şi ale altor surse fonice.
Pădurea Viişoara, se află la aproximativ 10km de oraşul Însurăţei. Terenul este foarte nisipos. Mai mult de jumătate din pădure îl ocupă plantaţia de salcâmi, dar s-a păstrat şi o porţiune de pădure, unde vegetează stejarul şi stejarul pedunculat.
În partea nord-estică a Insulei Mari a Brăilei, în dreptul localităţii Turcoaia, se găseşte „popina Blasova”, cu înălţimea de 45m, alcătuită din formaţiuni vechi, identice cu cele ale Dobrogei de Nord. Popina Blasova, este martor de eroziune de natură hercinică, ocrotit din punct de vedere geologic dar şi din punct de vedere botanic ( aici se află 2 specii de plante rare: coada-şoricelului cu flori galbene şi o campanulă, clopoţel).
Rezervaţia “Insula Mică a Brăilei”, a devenit centrul de staţionare a avifaunei de baltă (pelicani, egrete, lebede, etc.), deoarece în această insulă sunt întrunite toate condiţiile unui biotop natural, nealterat. Iezerele existente, asigură posibilităţi de concentrare pentru avifaună, iar factorii edafici, fitobiotici şi zoobiotici, sunt bine echilibraţi (cu excepţia anilor prea secetoşi; ex. anul 2007).
Dunărea are un rol deosebit în “viaţa” Insulei Mici. Dunărea, împreună cu bălţile şi cu întreaga ei zonă inundabilă constituie un tot organic, pentru că fluviul influenţează neîncetat viaţa din bălţi.
Rolul de agrement al vegetaţiei lemnoase şi împreună cu ea a arbuştilor, creşte pe măsura dezvoltării aglomeraţiilor urbane. Cu cât populaţia diverselor localităţi creşte, cu atât nevoia de suprafeţe înverzite (păduri şi parcuri) se face mai simţită, pentru recreere şi pentru purificarea aerului viciat.
Brăila, din cele 9 grădini existente înainte de anul 1900, se bucură azi, doar de 3 sau 4: Grădina Publică – proiectată în anul 1833, Grădina Mică din Piaţa Traian – proiectată în anul 1860, Parcul Monument şi deşi este mult mai mică, amintim şi Grădina din Piaţa Poligon – proiectată în anul 1883.
La Brăila, prin Hotărârea nr.11 din 29 Septembrie 1979, conform art.31 din Legea Nr.9/1973, au fost puse sub ocrotire mai multe specii de arbori: frasin, stejari, tisă, sofora, platani.
În spaţiile verzi brăilene, vegetează aproximativ 70 specii de arbori şi 47 specii de arbuşti. Dintre aceştia, aprox. 50 specii sunt indigene, iar 73 specii sunt exotice. Cel puţin 55 exemplare de arbori ar trebui declarate - “arbori ocrotiţi”.
Muzeograf, Cândea Michaela Cristiana
Prin activităţile lor, oamenii au poluat, mai mult sau mai puţin grav, solul, apa, aerul, ducând la dispariţia multor specii de plante şi animale.
La rândul lor, oamenii sunt confruntaţi cu diferite boli cauzate de poluare iar intervenţiile civilizaţiei au provocat mediului natural pagube mari.
Trăim pe o planetă de care trebuie să avem grijă cu toţii! Ceea ce NATURA a creat în milioane de ani se poate distruge în câteva luni sau ani. Pentru a evita distrugerea mediului, trebuie să protejăm, să ocrotim şi să conservăm elementele mediului natural.
De pe Terra, planeta noastră albastră, au dispărut multe specii de plante şi animale, dar din anul 1970, au apărut semne clare de “îmbolnăvire a planetei”: subţierea stratului de ozon, încălzirea globală, ploile acide, poluarea apelor, a aerului şi a solului. Mai ales în ultimii ani, oamenii au început să înţeleagă necesitatea adoptării unui comportament responsabil faţă de natură şi luarea unor măsuri energice de protecţie a planetei.
În România, primele idei şi preocupări în domeniul ocroturii naturii aparţin pictorului Nicolae Grigorescu, botanistului Radu Grecescu şi balneologului Iosif Bernat. Ei au remarcat frumuseţea unor locuri din ţară, importanţa florei şi faunei, cerând pentru prima dată, ocrotirea lor.
În anul 1930, este promulgată prima lege pentru ocrotirea naturii în ţara noastră (o contribuţie importantă la acest eveniment a avut Emil Racoviţă). În noua lege, elaborată în anul 1950, pentru prima dată în ţara noastră se stabileşte că monumentele naturii sunt bunuri ale întregului popor, şi deci trebuie ocrotite de către toţi cetăţenii.
Şi în judeţul Brăila avem câteva obiective ce se cer a fi cunoscute şi ocrotite în mod deosebit: pădurea Viişoara, popina Blasova, rezervaţia “Insula Mică a Brăilei”, arbori seculari din spaţiile verzi brăilene, ş.a.
În Judeţul Brăila, unde întâlnim relief de câmpie sau de luncă, şi unde pădurile sunt destul de rare,
există în mai multe localităţi, soluri salinizate (solonceacuri şi soloneţuri). Şi în jurul Lacului-Sărat există asemenea soluri sărate, pe care întâlnim plante halofile, adaptate pentru asemenea condiţii speciale (ex. Salicornia herbacea, Salsola sp., Suaeda sp., ş.a. plante, ce au tulpini şi frunze suculente).
Efectele terapeutice ale Lacului-Sărat de lângă Brăila, sunt cunoscute de prin anii 1800. Începând cu anii 1870 lacul intră în atenţia specialiştilor, care au efectuat analize asupra compoziţiei apei şi a nămolului. Aici se întâlneşte un „nămol vegetalo-mineral ce a dat rezultate deosebite la pacienţi....”. La formarea acelui nămol a contribuit şi micuţul răcuşor, Artemia salina.
Vegetaţia în general şi pădurea în special, purifică aerul viciat de fum, praf, gaze toxice, contribuind la menţinerea unei atmosfere curate pentru sănătatea omului. Vegetaţia arborescentă şi arbustivă ajută într-o măsură dintre cele mai eficiente la combaterea zgomotului.
Poluarea fonică creează stări psihice deosebite, accentuând oboseala fizică şi intelectuală, producând astenii, depresiuni nervoase, ş.a. Omul caută să se retragă în mijlocul naturii preferând liniştea şi aerul oxigenat al pădurilor, foşnetul copacilor, cântecul păsărilor, în locul zgomotelor artificiale ale fabricilor, motoarelor şi ale altor surse fonice.
Pădurea Viişoara, se află la aproximativ 10km de oraşul Însurăţei. Terenul este foarte nisipos. Mai mult de jumătate din pădure îl ocupă plantaţia de salcâmi, dar s-a păstrat şi o porţiune de pădure, unde vegetează stejarul şi stejarul pedunculat.
În partea nord-estică a Insulei Mari a Brăilei, în dreptul localităţii Turcoaia, se găseşte „popina Blasova”, cu înălţimea de 45m, alcătuită din formaţiuni vechi, identice cu cele ale Dobrogei de Nord. Popina Blasova, este martor de eroziune de natură hercinică, ocrotit din punct de vedere geologic dar şi din punct de vedere botanic ( aici se află 2 specii de plante rare: coada-şoricelului cu flori galbene şi o campanulă, clopoţel).
Rezervaţia “Insula Mică a Brăilei”, a devenit centrul de staţionare a avifaunei de baltă (pelicani, egrete, lebede, etc.), deoarece în această insulă sunt întrunite toate condiţiile unui biotop natural, nealterat. Iezerele existente, asigură posibilităţi de concentrare pentru avifaună, iar factorii edafici, fitobiotici şi zoobiotici, sunt bine echilibraţi (cu excepţia anilor prea secetoşi; ex. anul 2007).
Dunărea are un rol deosebit în “viaţa” Insulei Mici. Dunărea, împreună cu bălţile şi cu întreaga ei zonă inundabilă constituie un tot organic, pentru că fluviul influenţează neîncetat viaţa din bălţi.
Rolul de agrement al vegetaţiei lemnoase şi împreună cu ea a arbuştilor, creşte pe măsura dezvoltării aglomeraţiilor urbane. Cu cât populaţia diverselor localităţi creşte, cu atât nevoia de suprafeţe înverzite (păduri şi parcuri) se face mai simţită, pentru recreere şi pentru purificarea aerului viciat.
Brăila, din cele 9 grădini existente înainte de anul 1900, se bucură azi, doar de 3 sau 4: Grădina Publică – proiectată în anul 1833, Grădina Mică din Piaţa Traian – proiectată în anul 1860, Parcul Monument şi deşi este mult mai mică, amintim şi Grădina din Piaţa Poligon – proiectată în anul 1883.
La Brăila, prin Hotărârea nr.11 din 29 Septembrie 1979, conform art.31 din Legea Nr.9/1973, au fost puse sub ocrotire mai multe specii de arbori: frasin, stejari, tisă, sofora, platani.
În spaţiile verzi brăilene, vegetează aproximativ 70 specii de arbori şi 47 specii de arbuşti. Dintre aceştia, aprox. 50 specii sunt indigene, iar 73 specii sunt exotice. Cel puţin 55 exemplare de arbori ar trebui declarate - “arbori ocrotiţi”.
Muzeograf, Cândea Michaela Cristiana
Te pot interesa
