Muzeul Brailei

,,Acasă” e ceva mare și ceva mic. E o planetă, un continent, o țară, o regiune. Dar este și o stare. 
 În primele zile ale lui Gustar, la Casa Memorială  „D.P. Perpessicius”, din str. Cetății, nr. 70, am avut bucuria să primim vizita unei familii frumoase; trei generații: bunica - doamna Lulu-Marcela Botez (născută Ioniță), fiica doamnei și cei doi nepoți însoțiți de soțiile lor. În această casă, închiriată după decesul mamei lui Perpessicius,  Lulu-Marcela, se mută, împreună cu părinții, în odaia din ,,fundul curții”. Era în vara anului 1950 și avea doar 5 ani. Aici a copilărit, s-a jucat, aici a crescut, a visat, a suferit, a iubit și a trăit momente prețioase. După 22 de ani, familia Ioniță s-a mutat la bloc, dar doamna Lulu-Marcela nu s-a desprins niciodată de această casă, întorcându-se frecvent aici, ca la un lăcaș de închinare al sufletului său. 
,,Toată viața m-am gândit la casa copilăriei mele și aproape în fiecare vară, am avut dorința de a o revedea. Acum, mi-am adus și familia ca sa vadă casa în care am locuit  și strada pe care mă jucam cu copiii vecini, aici, în mahalaua Cetății’’ –  povestea doamna, cu lacrimi în ochi și tremur în glas.
     Aceasta casă a găzduit și a ocrotit mai multe rânduri de suflete. Într-atâta grămadă de timp trecută peste ea, în partea asta de lume balcanică de la Dunărea de Jos, la câte n-a fost martoră și părtașă: războaie, răzvrătiri și refugieri cu lacăte și zăvoare încuiate la uși, cutremure, nașteri, botezuri, nunți și înmormântări, secete, ruperi de nori și vijelii zdruncinătoare, taine și frământări de familie, ani cu temeri, lipsuri și bucurii. 
   Dragi oaspeți, mulțumim pentru vizita voastră și emoțiile pozitive, momentele frumoase și pentru cuvintele sincere și calde. Fiți toți fericiți, respectați, sănătoși și plini de bunătate!
Liliana Șerban, șef Secția Memoriale.