Evenimente

Secţia de Ştiinţe ale Naturii cu sediul în Parcul Monument, vă invită în perioada aprilie-mai la fotoexpoziţia cu tema: Paşi prin lumea peştilor dulcicoli şi marini.
Expoziţia îşi propune să fascineze publicul vizitator brăilean printr-o incursiune în minunata lume a adâncurilor mărilor, oceanelor dar şi a apelor curgătoare de pe teritoriul ţării noastre.
Peştii sunt animale vertebrate care populează spaţiile acvatice ale Pământului. Multiplele lor aripioare, care ies în evidenţă prin strălucirea lor, le sunt de folos la deplasare. Dispun de branhii interne, care sunt compuse din cartilagii şi ligamente de cartilaj în formă de arc, care le servesc la respiraţie. Suprafaţa exterioară a corpului lor este apărată de solzi de diferite tipuri, putând avea formă rotundă sau zimţată.
Din varietatea de peste 25.000 de specii de peşti cartilaginoşi cunoscute, circa 800 au scheletul intern alcătuit din cartilaj, dintre acestea făcând parte rechinii, pisicile-de-mare şi himerele. Varietatea lumii cunoscute a peştilor se sustrage totuşi adesea unei clasificări exacte. Astfel, există peşti care cresc în apele dulci, dar pentru reproducere migrează în mare (cum ar fi ţiparul) şi există peşti care trăiesc în mare, dar pentru depunerea icrelor urcă pe cursurile superioare ale fluviilor şi râurilor (speciile anadrome, precum somonul).
De asemenea, unele specii de peşti sunt răspândite în mai multe regiuni, sau chiar în mările din întreaga lume.
Peştii sunt animale unisexuate. Dimorfismul sexual este foarte slab pronunţat încât sexele se recunosc foarte greu după morfologia externă. Câteodată dimorfismul se manifestă numai în perioada de reproducere, când, sub influenţa hormonilor sexuali, masculii îmbracă o haină nupţială viu coloată.
În privinţa locului de reproducere se observă, de asemenea o mare variabilitate. Din acest punct de vedere, peştii se pot categorisi în: peşti liofili, care depun icrele pe funduri pietroase (păstrăvul, avatul, boişteanul şi mreana), cei fitofili depun icrele pe plante sau între plantele acvatice (crapul, plătica, linul, bibanul), cei psamofili pe nisipul şi prundişul de pe fund (porcuşorul, fântânelul), cei pelagofili în diferite straturi ale apei (gadide, pleuronectiforme, sabiţa, etc.) şi în sfârşit, cei ostracofili îşi depun icrele în cavitatea paleală a moluştelor (Rhodeus).
Adaptarea culorii corpului la mediul înconjurător are o importanţă mare din punct de vedere defensiv şi ofensiv. La cei mai mulţi peşti pelagici de apă dulce, culoarea spatelui este închisă, iar a abdomenului este deschisă. În felul acesta peştele este protejat într-o măsură oarecare de duşmani, deoarece sunt foarte greu observaţi, de sus – din cauza culorii închise, iar de jos – din cauza culorii deschise.
La unii peşti nu numai culoarea, dar şi forma corpului poate să semene mult cu plantele şi pietrele din mediul în care trăiesc.
Cuirasa osoasă a sclerodermilor şi loricariidelor îi protejează de atacurile răpitoarelor. Ţepii sau spinii diferiţilor peşti (acantopterigienii, ghidrin, Diodon etc.) de asemenea sunt organe de protecţie, de apărare. Unii peşti (trigonide, scorpenide, trahinide) pe lângă ţepi şi spini au şi glande veninoase, care servesc mai mult apărării decât atacului, deoarece ele nu sunt folosite în actul căutării hranei. Dentiţia bine dezvoltată, mai ales la speciile răpitoare serveşte în primul rând pentru atacarea prăzii.
Organele electrice sunt folosite atât pentru apărare cât şi pentru atac.
Acestea şi multe alte informaţii interesante şi imagini pot fi descoperite de către publicul brăilean numai vizitând Secţia de Ştiinţe ale Naturii a Muzeului Brăilei.

Te pot interesa

Google Analytics Alternative