BRĂILA, ORAŞ MULTICULTURAL


Aşezarea Brăilei pe malul stâng al Dunării în dreptul Bălţii Brăilei, deopotrivă vecină cu Moldova la capătul de nord-est al Ţării Româneşti, vecină cu Dobrogea malului drept al fluviului, reprezintă un factor esenţial al naşterii şi evoluţiei sale.
Tot aşezarea geografică o ţine în directă legătură cu Ardealul prin valea Buzăului, situaţie de care oamenii s-au folosit din cele mai vechi timpuri pentru a locui aici.
Condiţiile naturale prielnice, bogăţia Bălţii, au atras încă din neolitic o sumă de aşezări în aria viitorului oraş.
În antichitate vechii greci ne-au vizitat şi au statornicit cu băştinaşii de aici, din zona Brăiliţa, legături destul de trainice care încep de pe la 500-400 î.H.
Către 1300, satul de pescari al unui uncheş Brăilă (după spusele lui Nicolae Iorga) a căpătat şi mai mare însemnătate, dat fiind intenţia de a răzbate la Mare a comerţului negustorilor saşi din Braşov şi Ţara Bârsei.
S-a spus, fără a se dovedi vreodată, că cei care au fost vârful de lance al negustorilor privilegiaţi ai oraşului de la poalele Tâmpei au fost cavalerii teutoni, care, între 1211-1225, ar fi „săpat” acest culoar între Braşov şi Dunărea de Jos.
Cert este faptul că peste un veac (1358) avem dovada scrisă că regii unguri – respectiv Ludovic cel Mare – încercau să-şi manifeste autoritatea pe drumul Brăilei, în vederea stabilirii unor contacte de comerţ aici, la vadul Brăilei.
Primul act ce pomeneşte însă Brăila în mod precis datează din 1368, ianuarie 20, şi este tot un privilegiu comercial pentru aceiaşi negustori saşi, dar oferit de data aceasta de către Vladislav Vlaicu, domnul Ţării Româneşti. Contactele cu negustorii saşi nu au însemnat însă şi mari beneficii pentru Brăila şi Ţara Românească. Privilegiile acestora, suportate de comunitatea locală şi îngăduite de voievod, duceau cea mai mare parte a câştigurilor în Transilvania.
Iată, prin urmare, geneza unor contacte multiculturale ale oraşului Brăila, ce se vor multiplica în timp, tocmai datorită aspiraţiilor sale de port, cel mai important al Ţării Româneşti până la luarea în stăpânire a Brăilei de către turci.
Astfel, între 1368 şi 1538, Brăila va aduce mari venituri domniei şi va creşte ca importanţă în cadrul comerţului din vestul Mării Negre şi de la Dunărea de Jos.
Este grăitor faptul că un cronicar bizantin subliniază acest lucru în 1462, când Mehmed al II-lea Fatih (Cuceritorul), întorcându-se din expediţia contra lui Vlad Ţepeş, poposeşte la 29 iunie la Brăila, pe care Laonic Chalcocondil o caracterizează astfel: „oraş al dacilor, în care fac un comerţ mai mare decât în toate oraşele ţării”.
Prin urmare, motivul ocupării oraşului în 1538 de către turci (expediţia lui Soliman cel Mare împotriva lui Petru Rareş) este tocmai bogăţia portului, ce devenise indispensabil în aprovizionarea Porţii.
Odată cu  ocuparea oraşului de către turci, se începe construirea cetăţii, dar, simultan, ia naştere la Brăila Mitropolia Proilaviei, pentru ocrotirea spirituală a tuturor creştinilor din kazaua Brăilei.
Din documentele otomane, încă puţin publicate, înţelegem politica economică a turcilor la Brăila, dar aflăm şi de faptul că aici se aşezaseră deja greci, evrei, armeni, care vor profita de legislaţia otomană pentru oraşul Brăila.
Odată cu eliberarea oraşului de sub turci în 1828-1829, vom asista la un nou val de emigrări ce se petrec de la sud spre nordul Dunării, fiind vorba în special de bulgari şi de greci.
În felul acesta, la jumătatea veacului al XIX-lea, între 1829 şi până la Unire (1859), Brăila capătă un aspect multietnic şi multicultural accentuat, ca orice port din Europa sau din lume.
Caracterul multicultural al oraşului se vădeşte în salba de lăcaşe de cult: biserici ortodoxe, dar şi biserici pentru ruşii lipoveni, aşezaţi la Brăila începând cu sfârşitul secolului al XVII-lea şi în veacul al XVIII-lea, apoi biserici ale creştinilor reformaţi, luterani, sinagogi ale comunităţii evreieşti etc.
Dar nu numai lăcaşele de cult dau această notă profundă de multiculturalitate, ci întreaga viaţă culturală şi spirituală a oraşului.
La Brăila poposesc în răstimpul de care am amintit mai sus şi până la Primul Război Mondial mari trupe şi mari cântăreţi din Apus. Tot la Brăila apar publicaţii numeroase ale tuturor comunităţilor amintite în limbile greacă, bulgară, rusă, franceză etc.
Acest caracter multicultural al oraşului avea să pălească după 1944, odată cu plecarea în număr semnificativ a multor evrei, dar şi a grecilor, iar pe de altă parte, cu politica de industrializare a oraşului şi a judeţului care a produs mutaţii în plan demografic, ce se văd astăzi în alcătuirea ţesutului uman al oraşului şi judeţului Brăila.
Este o datorie a celor de astăzi, a Muzeului Brăilei, de a face cunoscută această zestre multiculturală a oraşului, aspect ce îl leagă de marile aşezări - porturi ale Europei ca un bun ce trebuie perpetuat în amintirea şi respectul generaţiilor viitoare.

Prof. univ. dr. Ionel Cândea, managerul Muzeului Brăilei „Carol I"
Manager de proiect

Te pot interesa

Galerie foto

Google Analytics Alternative